Despre prostime

In acest articol, vreau sa va asigur ca nu jignesc pe nimeni. Va rog sa nu interpretati! Toti facem sau am facut parte din prostime. Toti cei care ne credem destepti suntem doar niste prosti cu diploma. Deci, nu caut sa arat cu degetul catre prostime. Nu doresc sa pun un diagnostic si atat. Incerc sa fac apel la constiinta si demnitate. Trebuie sa ne trezim la viata! Sa ne trezim la realitate, altfel ne inecam in neantul istoriei. Prin indiferenta si ipocrizie, ne ratacim in bezna postmodernista, aidoma fiului risipitor, care si-a lasat (traditia) tatal si casa pentru libertinaj si desfrau, pentru o lume noua plina de placeri si amagire. Iluzii pierdute, daca e sa ne gandim la Balzac.

Folosim cuvantul acesta prostime. Ne-am intrebat vreodata ce vrea sa  zica acest cuvant: prostime ? Ce este prostimea? Sau: cine este prostimea? Drama poporului roman sau destinul acestui popor credincios, este suferinta, ne spune maestrul Grigore Lese. Drama poporului roman sau tragedia sa, e si populatia. Populatia spontanee, votangie si consumerista. Populatia de tip fast-food. Populatia prostita de mass-media. Gloata, multimea, galeriile de fotbal, turma ... denumita peiorativ prostime.

Ironia sortii? Nu, soarta acestui popor nu e sa fim ,,condusi" de prostime. Auzim diverse. Depinde de context. Se spune ca: prostimea asculta manele. Prostimea voteaza PSD. Prostimea nu ia bacul. Prostimea se avanta la tigai si alte reduceri super cool. Prostimea se raporteaza la tv. Prostimea stie tot dar nu face nimic. Prostimea isi da cu parerea absolut si practica aflarea-n treaba. Prostimea crede orice, dar nu oricum. Prostimea are rostul ei in campania electorala. Prostimea e masa de manevra. Etc.

Prostimea suntem toti cei care ne luam dupa mass-media si dupa aia (indivizii aia) din politica. Nu e corect sa spunem prostimea sunt ei, iar noi suntem intelectuali. Fereasca Dumnezeu, de prostia intelectualilor. Lucian Boia e lider in acest sens. A dat cu bata-n balta. A cazut in mocirla pseudoistoriei, dar tot nu vrea sa isi vada pata, mizeria, ipocrizia... Asa e omul autonom. Se crede cel mai destept din univers, cand de fapt debiteaza prostii de rasul curcilor. Si noi parca vorbim de prostime. Care prostime ? Prostimea de dreapta sau prostimea de stanga?

Sa nu ne mai luam dupa mass-media! Sa nu ne mai raportam la informatii tv si nici la tone de informatii pe net! Internetul nu e Dumnezeu. Daca nu gandim cu mintea noastra si luam mereu informatii gata facute, informatii date de altii, e pacat sa vorbim de prostime fara eu si  noi. Noi suntem prostimea daca ne lasam manipulati de tot felul de aberatii. Suntem romani adevarati! Sa luam atitudini! Prostimea nu e condamnata vesnic la prostime. Prostimea e o parte de care trebuie sa ne para rau. Sa ne doara sufletul de prostia aproapelui nostru, dar si noi sa fim smeriti. Sa zicem impreuna cu Maica Siluana Vlad - pe cat citesc mai mult si stiu mai mult imi dau seama cat de proasta sunt ... suntem prosti ... sa nu ne facem iluzii ! 

Da vina pe sistem

Da vina pe Voltaj. Asa suna melodia. La noi in tara a devenit o regulta treaba asta cu vina. Sa dam vina pe ceva sau pe cineva. Se da vina pe Ceausescu (mort fiind), pe Iliescu (mort-viu si infractor), pe Basescu ... dar cel mai mult se da vina pe sistem. Gata, am rezolvat problema! Sistemul e nenorocit. Sistemul asta ticalos ne distruge. Sistemul e vinovat. Toate sunt din cauza sistemului. Mama lui de sistem! In sistemul asta nu lucreaza oameni? Daca sistemul e prost, inseamna ca omul care conduce e incompetent. De ce nu se schimba omul? Mai bine zis, de ce e pus un astfel de om in functia cutare? Stim ca majoritatea sefilor sunt pusi, alesi pe criterii politice. Daca politica e peste tot (peste tot si nicaieri) , ce mai vrem de la sistem? Schimbam sistemul, oamenii din sistem sau politica? Schimbam sistemul, oamenii, dar politica e aceeasi. In politica e multa coruptie si demagogie. Avem de asteptat pana se va convertii clasa politica actuala. Politica e compromisa. Sistemul e defect. Facem ca-n povestea aia: operatie reusita, pacient decedat. Politica e superman si sistemul e mort. Ia murit la intrare ... la intrare in UE! Sa nu va ganditi la prostii! De ce oare? Care e motivul? Trebuie sa fie un motiv. Nu se poate sa avem probleme, sa avem un sistem handicapat, fara niciun motiv? Anglia, Franta, Germania, Elvetia, SUA, Japonia, China etc. , de ce merg bine? De ce tarile acestea au un sistem bine pus la punct? De ce ele au un sistem performant? De ce ne tot intrebam de ce? De 24 de ani ne tot intrebam "de ce" ... Cautam solutii, incercam sa iesim din criza, dar nu se vede nimic concret. Oare sa fie politica de vina? Oare sa fie poporul (sau populatia) de vina? Oare sa fie altceva? Mass-media stim ce face. Ne prosteste pe fata. Mass-media face rau prin manipulare, iar politica face rau prin coruptie si demagogie. In acest context, unde e vorba de sistem? Poate e vorba de stat, statul de drept nu statul degeaba. Statul roman. Legile statului. Politica, si apoi sistemul. Un sistem bun fara politica serioasa, nu exista. La noi cand auzi doua tabere (PDL - gasca lui Base si USL - gasca lui Crin si a lui Ponta) ca se cearta, te apuca groaza. Unii zic ca PDL-ul a distrus tara. Regimul Basescu, dictatura portocalie... Altii zic ca USL - gasca Iliescu, Ponta, Crin Antonescu. PSD + PNL au distrus tara. Asa se zice, nu? Alianta D.A. nu a existat? PDL si PSD la guvernare nu a existat? Alo, gara... ce facem, ne invartim in cerc? Sa nu ne mai amagim! Sa nu ne mai mintitm singuri! Toata clasa politica a gresit. Si unii si alti. Si rosii, si galbenii, si portocalii... Asta e clasa politica. E plina de mandrie, trufie, aroganta, egoism, cinism, prostie, orgolii, interese personale, coruptie, dementa, demagogie ... si multe altele. Totusi nu generalizam, sunt si oameni care isi fac treaba. Sunt si 2-3 constiinte in politica. Sunt primari buni. Sunt consilieri. Sunt viceprimari. Sunt si oameni de omenie. Slava Domnului ca sunt, doar ca sunt anti-sistem, iar in politica daca nu te faci frate cu naiba pana treci puntea, nu e ok! Asta e politica de azi. Tre sa faci compromisuri. Tine de conjunctura. Te supui. Iti place nu-ti place, asta e politica, asta e sistemul... Noi cu drag muncim!!!

Ironia tv

Sa facem un om de zapada care sa arate spre ProTV cu degetul... Sa scriem pe ProTV - iadul mediatic. De la iadul alb la iadul mediatic. In fine. Reporterul Ionel Albu, de la Ironia tv, se intalneste azi, cu o masina de la Antena 3. Reporterii de la Antena 3 il intreaba:

- Unde te duci frate?

La care Ionel Albu: in iad.

- Dar ai mai fost?

- Nu, dar am vazut la tv.

- Cum, ai vazut la tv iadul?

- Da, iadul alb. Urgia iernii.

- Si tu esti nebun sa te iei dupa tot ce se da la tv?

- Nu, eu nici macar nu ma uit la tv. Vad si aud indirect. Ma lovesc de stiri si programe tv fara sa vreau.

- Interesant. Lucrezi in media si nu te uiti la tv.

- Pai, e si normal sa nu ma uit. La ce sa ma uit? La ProTV, la Antena 3, la Romania TV ... ? Toate evenimentele au existat si inainte sa apara acest fenomen denumit mass-media. Desigur, in alt context. Atunci nu se mediatiza. Acum se mediatizeaza in exces. Orice basina e mediatizata. In fine... Am fost frapat de stirea cu boul. Noi am dat - un bou a violat o vaca... A preluat stirea ProTV, Antena 1,2,3 , Romania TV, Realitatea TV, Kanal D s.a. Fiecare canal tv, arata stirea in alt mod. De ce?

- ... cum de ce? Voi nu ati invatat la scoala ca orice eveniment poate fi privit din mai multe parti? Ce efect, ce impact mai are o stire preluata , daca e prezentata la fel ca la Ironia tv? Recunoastem, voi ati dat in premiera, ati descoperit o stire senzationala, nemaintalnita, dar noi am facut din stirea voastra, altceva.

- Altceva ce?

- O stire de interes national. Toata lumea discuta despre asta. Toti se intreaba daca boul e din Parlament sau din show-bizz. ProTV a dat (pe surse) ca boul e o personalitate, iar vaca...

- Vaca e tot un bou, un bou care transmite stiri ca un papagal.

- Ma faci bou stimate dl. Ionel Albu?

- Hai... fugi din fata mea! ... si voi si politicienii, sunteti niste copii handicapati.

- Horia, da drumul la camera ... asta ne insulta. Lumea se confrunta cu iarna si Ironia tv are chef de glume proaste. Hai sa-i demascam!

- Sa demascam pe cine? ... pe mata ... Nu va e rusine! Mai ... sunteti niste nesimtiti!

- De ce ne jignesti bai omule?

- De dragul audientei ...

- Care audienta... ce dracu ai mai, te-ai tampit!

- Da boule, v-am filmat, sunteti in direct la Ironia tv. Toata lumea vede cum manipulati, cum dati stiri false...

- Sa-mi bag... sa-mi bag piciorul in zapada! Nu e adevarat, e o farsa...

- Ba nu, e foarte adevarat! Ati fost in direct la Ironia tv, manipulare placuta!!!

Omul de azi

Omul de azi vinde iluzii si cumpara concluzii. Cel mai adesea concluzii americane sau occidentale. Vinde orice si cumpara de toate, en gros sau second hand. Omul de azi e un tip foarte istet (in spirit viclean) si serios (in mod absurd si ironic). Vorbeste limba romana (daca e roman) in proportie de nu stiu cat la suta. Fiecare dupa cat si cum poate. Omul de azi are un temperament deosebit. Nu cred sa existe in psihologie acest temperament nou, de tip postmodernist. E o combinatie de individ smecher si de individ autonom. Nu te pune cu omul de azi ca pierzi! El are noroc. Norocul lui e ca nu are minte. In rest le are pe toate. Traieste intro lume extraordinara. Uneori extraordinar de proasta, alteori extraordinar de buna. Depinde de context. Sa mergem mai departe la calitati si defecte. Omul de azi are un singur defect: nu are nicio calitate. Are impresia ca le stie pe toate, cand de fapt nu stie nimic. Mai mult, are impresia ca nu are deloc defecte, dar e evident ca duce lipsa de calitati gen: modestie, demnitate, onoare, caracter, inteligenta... Bun ca are tupeu. Are tupeu si trufie. Ce-i mai trebuie? Timp? Sa nu intrebi niciodata pe omul de azi cat e ceasul! El nu are timp. El traieste virtual. Omul de azi are bani. Are gandul la bani. Are nevoie de bani. Totul la el se masoara in bani. Daca ai bani poti cumpara orice. Asta e deviza omului de azi. El e cel mai destept. Cel mai frumos. Cel mai tare din parcare. Cauta pe Google - omul de azi, sa vezi ce scrie! Numai lucruri pozitive. Fara omul de azi nu exista nimic. Nici Dumnezeu nu exista daca nu este omul de azi. Omul de azi e absolut. E o entitate infinita. Nu are sfarsit. Omul de azi are doar play. Porneste fara sa se mai opreasca. E setat pe repede inainte. E un personaj abstract. Fara suparare, omul de azi vrea sa fie o capodopera, dar de fapt este o caricatura. O caricatura simpatica. O caricatura cool, chiar misto. E interesant omul de azi. E interesant pana il apuca nervii, pana il apuca toti dracii. E la curent cu toate stirile tv, dar e si foarte nervos din fire. Se raporteaza la mass-media ca la o instanta suprema. Se rezuma la informatii, nestiind ca informarea fara formare, e deformare. Omul de azi vrea modele, dar aculta manele si se uita la telenovele. Omul de azi e un sclav fericit. Omul de azi e mort... dar e viu prin tine, prin "eu", prin mine... prin fiecare ins care face din omul de azi o marioneta.

Probleme

V-ati gandit vreodata cate probleme sunt pe lume? Cate probleme nerezolvate, nu probleme obisnuite. Probleme mari. Conteaza oare numarul lor sau calitatea? Traim intr-un context postmodernist. Istoria se face pe internet. Modelul socio-politic e "democratia americana". Mentalitatea de azi se rezuma la sex si bani. Asta e tot ce putem spune despre sec. XXI? Asta e problema ce ne framanta? Mass-media vede altfel lucrurile. Nu-si face nicio problema. Atata timp cat are audienta, totul e perfect. Exista perfectiune in aceasta lume pasionata de tehnologie, bani si confort? Nu, nu exista perfectiune in structura umana, dar exista posibilitatea de indumnezeire (sfintenie) dupa Har. Aici intram in teologie. Sa revenim. Vorbim de probleme. Cea mai mare problema e omul. De la om pornesc toate problemele mici. Omul isi face singur probleme. Problemele umane au un caracter metafizic, chiar filosofic. Avem diverse probleme. Probleme financiare, probleme tehnice, probleme sociale, probleme psihice, probleme matematice, probleme filosofice, probleme teologice... Ce facem cu ele? Cum putem sa le convertim in bine? Raul e general sa spunem, cu toate ca nu e asa, cum putem sa facem bine din probleme rele? Avem putinta sau e neputinta peste tot in lume? Facem filosofie, ne adancim in probleme de filosofie, ori facem ce e de facut? C. Noica, a recunoscut ca filosofia nu are Har, e pur umana. Pleaca de jos in sus, dar are rostul ei. Nu e ceva de tagaduit. Totusi, lumea de azi, problemele cu care ne confruntam, nu se rezolva prin filosofie, ci prin politica. Politica, economia, sociologia ... Prin politica punem la punct ordinea si legile statului. Prin economie ne dezvoltam tara si crestem intru prosperitate si belsug. Iar in sfrarsit, prin sociologie, intelegem starea societatii si problemele ei. Normal, mai avem si alte puncte de sprijin. Agricultura, turismul, infrastructura, fondurile UE (proiecte europene), cultura, educatia, sportul, sanatatea, industria s.a. Avem probleme destule, si la noi in tara si in lume. Prima problema e omul. Cand nu va mai fi omul o problema, atunci avem nadejde ca se va schimba lumea in bine. Pana atunci, speram. In viziunea crestina, speranta nu moare niciodata. Probleme sunt, au fost si or sa fie, important e sa nu fim noi o problema. Ca in vorba aia: noi sa fim sanatosi ca boala vine cu timpul! 

Muzica si dorul

Nu ma despart de pasiunea mea draga: muzica. Nu renunt la dorul ce canta cu durere si dragoste, o melodie de suflet. Caut sa redevin copil, tanar de 25 ani fiind. Caut muzica, dar nu uit ca cea mai buna muzica e muzica tacerii. Totusi, ma visez artist. Sunt dj si ma pricep la muzica, insa nu e de ajuns. Vreau sa cant. Vreau sa infiintez o formatie de etno, numita Dorul. Avem Nemuritorii, Haiducii, dar formatia Dorul nu exista. Scuze, formatia Dor nu Dorul. Cu cine doresc sa cant muzica etno? Cu vecinul meu Ionut, alintat Iutzu. De mici ne faceam trupe si compuneam muzica. Texte si muzica. Am si acum piese de manele, gen CasaNova. Ne-am pus numele  trupei: Chef. Astea sunt singurele texte care au ramas. Zece piese facute prin cls. a 8-a sau a 9-a.

Am avut si texte dupa genul dance - Trei Sud Est. Muzica dance si house ramane preferata noastra. Din pacate (atunci cand eram mici) ne-am certat si Iutzu a rupt caietul cu tot ce am compus impreuna. Ne inregistram pe casetofon. Era o nebunie copilareasca, dar era o nebunie cu rost. Faceam ceva frumos.

La 12 ani sa compui muzica, e ceva interesant. Si cu vecinul Marius, am vrut sa fac ceva in stil hip-hop. Ne intreceam in muzica. Pasiunea pt. muzica e fireasca. Mai ales ca eu am un unchi care bate la tobe (la percutie si voce) si a cantat ani buni la nunti. M-a invatat sa bat si eu la tobe. Am ceva habar. Mi-a placut de mic sa cant, sa fac muzica, sa scriu...

In perioada colindelor, mergeam cu bucurie prin sat sa vestim Nasterea Domnului Iisus Hristos. La plug ne pregateam intens. Repetitii... Compuneam strofe noi. Puneam suflet in toate, dar mai ales in muzica. Anul trecut mi-a revenit dorul de muzica. Astfel m-am decis sa reincep activitatea de dj vasile, cum mi-a zis dl. patron de la Disco Mulex. Chiar daca pe unii ii smintesc  (sau poate sunt ei smintiti din nastere). Chiar daca am pierdut o prietena pe Facebook, pe dra. Catalina Danila, care nu e de acord cu mine ca sunt dj. Chiar daca e greu, incerc sa nu renunt la muzica. De ce zic ca e greu? Trebuie sa ai instrumente, piese profesionale, boxe, mixere, microfoane, laptop-uri etc. etc. Nu e de gluma in acest context. Muzica nu e o joaca. Nu pui muzica si atat. Mai intai pui suflet si apoi muzica. Exact ca-n iubire. Dragoste fara suflet nu exista. Muzica fara suflet si fara dor nu exista. ... Dorul meu: muzica.

Zbor/ Sarut/ Mor (poezii pt. Aura Ion)

Zbor

Zbor cu aripi inghetate
spre un munte care-asteapta
sa ma frang in vesnicie.

Sarut

Sarut dorul si poporul
va las mama, tata, frate si sora
va las cu dorul si fiorul...

plec la drum cu demnitate
undeva acolo-n munte
eu si oamenii de suflet
peste brazii fara nume
ne prabusim in eternitate.

Mor

Mor in aceasta seara
si nimeni nu intreaba
de ce destinul tragic
la munte ma asteapta?

(In memoria Aurei Ion, studenta ce si-a jertfit viata pentru o lume postmodernista, o lume superficiala si indiferenta)

Regina Noptii si Printul Ratacit

 Regina Nopții: - Îmi cer iertare că te-am jignit ... te-am jignit aseară omule nebun, ți-am zis că ești nebun... of, iartă-mă! Prințul Rătăcit: - Nu-ți mai cere iertare, așa ai făcut mereu... stai calmă... așa ești tu ... așa e firea ta, nu te lămurește nimeni că faci o greșeală judecând omul, jignind omul... nu vrei să înțelegi ... tu le știi pe toate... Regina Nopții: - Ești rău Prințule, ești rău ... ești prea ironic...! Prințul Rătăcit: - Nu sunt rău deloc, sunt realist ... precum ai zis și tu că ești realistă... dar de fapt nu ai nicio treabă cu realitatea. Trăiești în lumea ta virtuală, în lumea ta închisă... și crezi că așa e lumea universală. Draga mea Regină, tu vorbești din cărți... nu din experiență. Regina Nopții: - Ooo, da, da Prințule... nu experiență... nu știu cum e ziua... n-am văzut niciodată lumina. Prințul Rătăcit: - Atunci, dacă n-ai văzut niciodată lumina, cum de îți permiți să judeci omul? Omul nu e bine de văzut noaptea... ci ziua, ziua pe lumina. Încearcă să ieși din întuneric... să vezi omul la lumina. Regina Nopții: - Promit să încerc, nu mă poate schimbă nimeni... eu singură trebuie să mă schimb... Sper să mă schimb, că de nu, vor fugii toți oamenii de mine, fiindcă mereu îi judec și-i pirvesc urât. Îi jignesc fără motiv. Prințul Rătăcit: - Omul... o taină... o "întrebare fără răspuns" ... "un necunoscut" ... Totuși, e firesc să privim ce e bun și ce e frumos în om, restul nu mai contează. Există om frumos și om urât, dacă privim frumos omul urât, e imposibil să nu găsim ceva plăcut la el. Te aștept mâine să intrăm în dialog, acum se face dimineață și ne pierdem farmecul... 
  

Taina

Copacii ma privesc cu teama. Simt cum se imleteste frica naturii cu frica umana. Aici in padure se intalnesc toate sentimentele la un loc. Sunt inghetat de spaima. Nu reusesc sa realizez cine m-a lovit. Ma izbesc de intuneric si ma gandesc cum poate scapa omul din aceasta situatie tragica. Tarasc trupul incet, incet si ajung intro poiana. Norocul meu ca e luna plina. Stelele stralucesc si ele pentru a-mi lumina fiinta. Fiinta-mi plapanda, tremura de frica. Frica, foamea, somnul... cele ce caracterizeaza omul. In aceasta situatie extrem de delicate, totusi am timp de filosofie. Probabil am luato razna, am dat in nebuneala de la cazatura. A da, gata, mi-am amintit. Eram la vanatoare si cand sa trag cu pusca intr-un porc mistret, am alunecat si am cazut intro rapa putin adanca. Nu stiu de ce ma simt asa rau. Ori m-am lovit la cap, ori m-am rostogolit si am ametit. Acum, sunt aici in aceasta poiana. Sper sa fiu protejat in loc deschis. Incerc sa fac focul, strang cateva lemne, cand colo se aude ceva. La cativa pasi de mine, zaresc un cerb cu coarne de aur. Cerbul se misca incet, pesemne ca e foarte batran. Fara nicio sfiala, se apropie de mine. Ma piveste fix in ochi si-mi spune in soapta:

 - Nu te teme omule! Sunt ca fratele tau, esti in siguranta. Dar, nu inteleg ce-i cu tine prin padure in miez de noapte? De ce esti ranit? Ce ai patit? Te-a atacat vreo fiara salbatica?

 - Doamne, cerbule... Dumnezeule, nu pot sa cred... nu e adevarat, visez... Doamne, Doamne... Doamne, Iisuse Hristoase... Doamne, cerbule, ce sa iti zic... Esti salvarea mea. Iarta-ma, eu nu sunt vanator! Nu te teme nici tu de mine. Nu stiu sa trag cu pusca. O am asa de ... Stai, atunci ce faceam cu ea cand am vrut sa trag in acel porc mistret? Nu stiu sa trag cu pusca, dar totusi am pusca. Ce om ciudat sunt si eu. Imi e frica si cu pusca-n mana. Ce caut aici? De ce sunt ranit? NU STIU! Asta ma intreb si eu.

 - Lasa, nu te mai gandi la trecut, la ce a fost! Stai calm! Iti fac eu focul, tu incearca sa te odihnesti, asa poate iti revine memoria inapoi...

 - Bine, bine... ma pun sa dorm.

Cerbul cu coarne de aur, a facut un foc ca-n povesti. Caldura imi transfigura trupul si sufletul. Dormeam ca un copil stiind ca am strajer un cerb batran, dar frumos. Padurea nu-mi mai inspira frica. Cerbul m-a scos din temnita fricii si ma gandeam cum de animalele sunt prietene cu padurea, iar noi oamenii ne topim de frica. Dupa cateva ore bune de somn, ma trezesc brusc. Cerbul ma privea bland si ma intreaba tot in soapta:

 - Ori ai avut vreun cosmar?

 - Nu, n-am nimic... Sunt lucid. Sunt limpede la minte, ca apa unui izvor de munte. Stiu ce e cu mine. Asculta cerbule!

 - Ascult!

 - Eu nu sunt vanator si nici nu stiu sa trag cu pusca. N-am taiat o gaina in viata mea, dapai sa trag cu arma. Prietenul meu Doru, el e vanator. Avea mai multe arme si mi-a dat sa-i tin o pusca. Din greseala am tras cu arma si m-am speriat. Cred ca am alunecat si asa am ajuns in rapa. M-am lovit la cap cand m-am rostogolit. Porcul mistret era o iluzie. Nu am vazut niciun porc mistret. Nu din cauza porcului mistret am cazut, ci din cauza mea. In fine... Am lesinat, am intrat in coma, ceva am patit. Ma doare capul si ma simt ca si cum m-a lovit un par in cap.

 - Bun ca te-am gasit eu...

 - Da, bun ca sunt aici cu tine! Cerbule, fii atent, ma gandesc sa merg cu tine prin padure sa traiesc si eu liber ca tine...

 - Cum sa traiesti liber ca mine? Ce vrei sa spui? Voi oamenii nu sunteti liberi?

 - Ba da, suntem liberi, dar totusi nu avem libertate. E un paradox. In fine... Nu stau sa iti explic acum despre cum traim noi oamenii. Vreau sa traiesc aici cu tine, sa nu mai traiesc in lume! Vreau sa aflu taina padurii, taina animalelor... taina...

 - Taina... Vrei sa descoperi taina noastra si noi vrem sa deslusim taina omului. Nu cred ca e posibil. Fiecare cu taina lui.

 - Da. Mai bine lasam taina in taina ei. Du-ma te rog la un drum...

 - Drum care sa te duca spre casa?

 - Da.

 - Urmeaza-ma! Mergi dupa mine incet si vorbeste in soapta. Asta-i taina padurii: tacerea. Fiind tacere in noapte, tacere ziua... vorbim in soapta sa nu ne auda nimeni.

Sedus de taina padurii si de tacere, am mers fara sa scot o vorba pana la drum. M-am despartit cu prietenie de cerbul cu coarne de aur. L-am imbratisat cu drag. I-am multumit pentru tot si cu emotii am pornit la drum. Drumul spre casa. Drumul care ma despartea de taina padurii. De atunci mi-am zis in inima ca taina nu e bine sa fie iscodita, taina e taina acolo unde este. De ce sa ispitim taina? Taina mea e dragostea. Sunt indragostit de frumos. Sunt nebun sa descopar taine noi, dar mai sigur e sa nu deranjez taina, fiindca orice taina are farmecul ei minunat. Incerc de acum sa traiesc taina si sa ma las trait de taina. Taina inimii. Taina iubirii. Taina nuntii... Taina ancorata-n vesnicie: mantuirea sufletului.

Mass-media: tragedii si comedii

Din nefericire, s-a prabusit un avion in M-tii Apuseni. Sapte persoane sunt in stare grava. Acesti oameni minunati, care erau in misiune, acum sunt in pericol. Medicii care salveaza vieti, au urgenta nevoie de ajutor. Cine ii ajuta??? Afara e frig, zapada, viscol... La cota 1.800 e jale. Mass-media explodeaza. Erupe ca un vulcan. Peste tot in presa, la tv, radio si pe internet, se prezinta accidentul aviatic. Tragic accident. Mass-media, in stilul caracteristic, face din aceasta tragedie o ancheta si o catastrofa nationala. Reda totul senzational. Acest cuvant senzational a devenit litera de lege in industria media. In literatura e folosit cuvantul fantastic, iar in mass-media se pune accent pe senzational. Nimic fara senzational, banal si comercial. Din punctul meu de vedere, mass-media sfideaza orice idee de om si de normalitate. Blameaza credinta ortodoxa si trateaza in bascalie tot ce tine de Relige, de Biserica. Dumnezeu e un "personaj" din desene animate pentru mass-media. Nihilismul, ateismul si umanismul, priveste in mod radical si negativ. Se joaca la extreme. Extrema de stanga si extrema de dreapta. Mai ceva ca-n politica. De ce zic mai ceva ca-n politica? Care e politica mass-mediei? Politica mass-mediei e banul. Pentru bani si audienta calca in picioare totul. Ideea de Dumnezeu, nu e nici macar filosofie, ci e pur si simplu ignorata. Se ignora "ipoteza Dumnezeu" in mod absolut. Individul autonom, individul tv, e scolit sa creada in necredinta si in rea credinta. Pune la indoiala sufletul, fiind un ins pragmatic si rationalist pur sange. Ratiunea in mass-media, isi face treaba la maxim. Ratiunea curului si setea de senzational. Prin senzational  si aceste stiri (prezentate) horror, se trece de bun-simt, de frica de Dumnezeu si de tot ce inseamna omenie. Important e cazul. Tragedia in sine. Conteaza doar audienta si comentariile facute de diverse personaje, care se erijeaza in lideri de opinie. Monica Tatoiu deja a devenit celebra in acest context. Te apuca nervii cand o vezi pe micul ecran. E absurd. A devenit un personaj penibil, ridicol... Comenteaza absolut orice si oricum. Indiferent de tragedii sau comedii, femeia aceasta e acolo. E prezenta la datorie. Pesemne ca le stie pe toate si isi da cu parerea in mod exclusivist. E clar ca pune monopol pe adevar si ca nu lasa pe nimeni sa aiba alta opinie. Libertatea de opinii, libera exprimare (garantata prin Constitutie) , pluralismul, gandirea, constiinta... sunt iluzii in mass-media. Daca se cer argumente la ceea ce scriu, va dau argumente fara numar ... dar se mai pune pret pe argumente astazi??? Am cate argumente doriti la ceea ce spun, dar cine baga-n seama argumentele mele? Mass-media nu are nicio treaba cu adevarul si realitatea. Realitatea tv, realitatea de la tv, nu e realitatea de zi cu zi. Cerul filmat si expus la tv, nu e tot una cu CERUL ce-l vedem cu ochii naturali. Da, nu gresesc. Exista ochi artificiali si ochi naturali. Exista ochii mintii, ochii inimii, ochii sufletului... In fine, parca avem ceva la ochi cand ne uitam la tv. Vedem in ceata. Vedem ceea ce vor ei sa vedem. E viziunea lor nihilista, impusa intr-un stil agresiv, barbar. Soc! Senzational! Cutremurator! etc. etc. etc. EXCLUSIV! ... Stiri ce au un puternic IMPACT emotional. Stiri ce te bombardeaza psihologic. Stiri demente si aberante. De unde pana unde sa dai in direct (live nu playback, nu in reluare sau in preluare) la tv o inmormantare, o nunta sau un botez? Pentru ce? E o taina acolo. Trebuie sa fie ceva ... in tacere, discret. Chiar daca e bucurie, cum sa arati la tv nasterea unui copil? Ce minte are vedeta x, y, z , care se lasa filmata cu burta pana la gura??? Ce minte are mass-media cand prezinta acest eveniment ca pe o stire senzationala??? Totul pe lumea asta e o stire, totul se rezuma la stiri? Toate cele din lumea asta sunt senzationale? Viata e o stire? Ne raportam doar la stiri si la informatii tv? Oare nu e prea mult? Ne hranim cu stiri si publicitate? Hai sa fim seriosi! Mass-media exagereaza. Amplifica orice subiect si daca nu are un subiect traznet, il fabrica. Mai are rost sa aducem argumente pentru aceste bazaconii? Inainte de acest tragic accident aviatic, mass-media comerciala sau mass-media jegoasa, cu ce super subiect se preocupa? Parca eram zapaciti de cazul bianca dragusanu si profesoara (invatatoarea) care a cerut bani pentru cadouri. Iar in caz de nu au subiecte, ne terorizeaza cu politica, fotbal si vedete. Din pacate, un eveniment extraordinar de trist, a facut din mass-media un suflet. A inceput sa aiba mila, sa compatimeasca, sa rasplateasca eroii ... etc. etc. Nu zic nu, se ia si atitudini prin mass-media. Eu nu generalizez. Nu zic ca nu e buna de nimic. Are si mass-media rostul ei, dar are si "defecte". Cel mai mare defect e manipularea. De ce sa manipulezi o masa de oameni saraci si cu lipsa de educatie? De ce sa iti bati joc de amaratii astia, sclavii fericiti, manelisti, fara scoala... ? Unii cu putina carte , altii fara carte. Cum poti avea impresia ca informezi (prin stiri Pro TV, Antena 3, Romania TV, Kanal D etc.) niste oameni care nu citesc deloc??? Politica ii considera cetateni. Singura lor valoare e la vot. Sa nu uitam, orice vot conteaza. Simpatica si sinistra ironie.  Societatea consumerista, pasionata de divertisment (de cea mai proasta calitate), distractii si bautura, ahtiata dupa placeri, dupa filme si imagini porno, prostita de foame si sedusa , vrajita de bani ... cum poate sa fie numita "opinia publica" ? Gloata, plebea, multimea, turma ... care alearga dupa tigai si ofere speciale, e "opinia publica"? Oamenii morti dupa un pachet de tigari, sau dupa o tigara la bucata, prostiti de "super bingo metropolis" , "bingo Romania" si "Loto" , sunt "opinia publica" ? Oamenii "informati" cu tot felul de tragedii si comedii, sunt oamenii care gandesc real, rational si normal ? Comedia umana a lui Balzac, e o capodopera. Comedia tv e o prostie. Comediile de la tv (astea postmoderniste) sunt de cea mai joasa speta. Manjite cu aluzii obscene si scene de sex, numai umor nu au aceste comedii gen "traznitii" , gen bendeac etc. etc. Comediantii de azi (astia de la tv, gen tociu si palade) sunt bufoni. Fac bascalie intr-un stil pervers, fac un fel de prostitutie tv, dar au tupeul sa zica ca ei fac umor. Ii auzi cu texte: poporul roman are umor ... noi inveselim lumea... facem omul sa rada... Numai idiotii, cretinii si tampitii rad la glumele lor. Circarii fac spectacol, deci, nici circari nu le putem spune. Chiar daca e ceva de rasu-plansu, consider ca e un grup de handicapati sufleteste, cultural, moral si spiritual ; care se mint unii pe altii. Unii se mint ca fac umor, iar altii se mint ca rad la ceea ce vad. Minciuna, amagirea prin tv, prin mass-media, e o minciuna otravitoare. Nu stiu de ce ne plac aceste minciuni. Totusi, ne place sau nu ne place, mass-media nu inceteaza sa ne manipuleze prin tragedii si comedii postmoderniste.

Dan Puric - Suflet romanesc

Pasesc smerit in lumea cartilor din 2007. Multumesc pe aceasta cale dl. prof. Apostol Ionut! Domnia sa mi-a deschis drumul catre carti si teologie. Credinta exista de mic intru fiinta mea de tanar orfan. Orfan de tata, dar nu orfan de Dumnezeu. Datorita dl. prof. de Religie, m-am descoperit intru credinta, nadejde si dragoste. Tot dl. prof. mi-a recomandat, dupa Danion Vasile, pe maestrul Dan Puric. Scosese pe atunci cartea Cine suntem. Cand l-am vazut la TV, pe TVR 2 la stiri dimineata, nu m-am mai dezlipit de TV. L-am ascultat cu mare drag. Eram sa pierd microbuzul spre Focsani. Oricum, nu mai avea rost sa merg la liceu in ziua aia. Am trait o bucurie imensa intalnind prin TV, omul frumos si artistul Dan Puric.

Dan Puric la randul sau l-a intalnit (tot prin TV si apoi prin carti) si descoperit pe marele Petre Tutea. Si tot asa. Asta inseamna convertire si lamurire cu adevarat. Dan Puric s-a lamurit cu Petre Tutea, iar eu m-am lamurit cu Dan Puric... Si apoi cu Petre Tutea. Pana la Petre Tutea trebuia sa apara Dan Puric in viata mea. Fenomenul ortodox, cultural si spiritual. Marturisitorul. Artistul crestin. Omul frumos. Cel ce vorbeste despre Romania profunda. Cel ce vorbeste cu rost. Cel ce vorbeste si scrie cu demnitate. Scrie simplu, frumos si demn. Acest stil al maestrului Dan Puric, m-a coplesit.

Prima carte (Cine suntem) am luato cu bani imprumut. Apoi mi-am cumparat Despre omul frumos, Demnitatea marturisirii si DVD-ul Acces la memorie , din banii mei. Cartea Fii demn! , o primesc cadou de la scumpa prietena din Berca - Buzau, Magda. Prietena care, impreuna cu Mihai, mi-a facut ziua de nastere (3 Septembrie) la Bisoca.

Luni, cu cateva zile in urma, primesc cartea Suflet romanesc. Noua carte semnata Dan Puric. De data aceasta scumpa prietena (dupa facebook) Valentina  Dumitrache, din Bucuresti, imi ofera acest minunat cadou. Pentru mine o carte cadou e un dar de cel mai mare pret. Cartea are valoare spirituala si sentimentala. O carte se daruieste din suflet. Ce coincidenta, cartea Suflet romanesc, daruita din suflet de dra. Valentina.

Despre carte nu am ce sa spun mai mult decat am spus de toate cartile maestrului Dan Puric. E o carte minunata. Se simte profund durerea si dragostea cu care a fost scrisa. Povestile maestrului Dan Puric indeamna la demnitate si constiinta. Poporul roman are nevoie de adevar si demnitate, nu de bazaconii si aberatii.

Dan Puric e un paradox intro lume absurda, o lume ancorata in efemer si neant. Aceasta lume ultra'rationalizata si super'tehnologizata e pasionata de NIMIC. Se prea pune accent pe NIMIC. Filozofia nimicului predomina astazi. Lumea nu-si da seama si din pacate se mandreste cu acest idol postmodernist, cu acest NIMIC. Lumea de azi e lumea internetului si a vitezei. Tovarasul Lucian Boia, scrie in viteza si se intreaba penibil: De ce este Romania altfel? Eu as intreba de ce este Lucian Boia altfel? De ce este Lucian Boia sucit si razvratit pe nimic? In fine... Suflet romanesc vine ca o alinare. Rana deschisa numita Romania, are nevoie si de pansament. Daca punem sare pe rana, cu Lucian Boia, Remus Cernea si alte personaje extrem de ciudate, se pare ca nu se vindeca niciodata rana - Romania.

Dan Puric, in mod firesc, are o viziune ortodoxa fata de Romania si ne pune-n armonie cu acest Suflet romanesc. Suflet suferind. Suflet fara curaj. Suflet adormit. Mass-media si politica, au reusit sa mutileze acest suflet si in scurt timp, ne trezim cu o Romanie fara suflet. Nici nu vreau sa ma gandesc la Romania pragmatica si rationala. Romania e spirituala si cu suflet. Acest suflet romanesc e otravit. Numai bine ca maestrul Dan Puric a indraznit si a iesit cu o noua carte - Suflet romanesc. Sa nu uitam de suflet! O tara fara suflet e o tara unde totul se vinde si totul se cumpara. Unde totul e pe bani. Unde totul devine o afacere. Unde si omul e ceva comercial. Din fericire, la noi in Romania, inca mai este normalitate si inca se mai pune accent pe traditie, folclor si suflet. Sufletul inseamna viata omului. Sufletul neamului romanesc este credinta. Sa credem ca fara suflet nu putem traii! Dan Puric e un suflet nobil. Sa fii sanatos si iubit maestre drag! Multumim pentru noua carte! E normal ca omul frumos sa aiba suflet romanesc. Doamne ajuta. Bucurii si la multi ani!

Bisoca

Primul gand ce l-am avut cand am ajuns la Bisoca, a fost gandul la Dumnezeu. Asa sunt eu din fire. Sunt credincios. Ma gandesc la Dumnezeu cat de Mare si Bun este. Cum de a daruit o asa natura frumoasa omului...? Acest om care L-a rastignit pe Fiul Lui Dumnezeu, pe Mantuitorul Iisus Hristos. Cum de a dat atatea comori naturale, atatea minuni, atatea peisaje superbe? Merita omul toate aceste daruri de mare pret? Unii spun ca nu meritam. Ca nu meritam nimic, nici macar tara nu o meritam. Romania e preafrumoasa pentru noi. Asa zic unii. Altii zic diferit. Acum, ce sa zic si eu de Bisoca?

Lamurit cu greu de Magda, o prietena draga din Berca - Buzau, am decis sa merg cu Mihai la campusul infiintat de Pr. Mihail Milea. Va marturisesc cu mana pe inima ca n-am regretat. Bisoca, e cu adevarat un rai de taina. Un superb colt de Rai din Romania. Te fascineaza din toate punctele de vedere. Nu exista clipa sa te plictisesti la Bisoca. Muntele de sare, peisajele deosebite, padurea, lacurile... Manastirile Poiana Marului si Gavanu. Campusul construit de Pr. Mihail Milea. Localnicii. Aerul... Stancile, muntele...

Zona aceasta din Bisoca, te face sa canti melodia de la Talisman - N-am sa te uit niciodata. Noi am cantat impreuna cu Mihai. El canta la chitara si vocal, iar noi fredonam dupa el. El canta... iar eu eram foarte incantat de Bisoca.

Promit sa incerc cateva randuri direct de acolo. Sper sa ajung iarasi la Bisoca, pentru a treia oara. Am fost atunci cu Magda si Mihai, si cu fratii mei de suflet, anul trecut de Paste. Daca e sa mai merg la Bisoca, am sa scriu ceva de acolo. Una e cand scrii din amintiri, de acasa. Alta e cand scrii de la fata locului.

Doamne ajuta! Va recomand cu drag - BISOCA , jud. BUZAU!

Iubire, muzica si credinta

Primul sentiment constient din viata mea, a fost si este: iubirea. In mod firesc, iubirea de Dumnezeu si iubirea de mama. De la iubire la credinta nu am facut niciun pas, pentru ca sunt intru comuniune. Se leaga una de alta. Cum am ajuns la muzica? Muzica si sportul. Muzica e mostenire de familie. E o boala care se ia, dar se ia bine. Sportul are si el rostul lui si sunt mandru ca am jucat (ca amator) fotbal, baschet la liceu, sah si alte jocuri care iti antreneaza mintea si muschii. Fara pic de sport riscam ca sa devenim sedentari si e grav. Statul prea mult degeaba (fara miscare) dauneaza. Cadem in plictiseala si astfel ne-am pierdut viata de om normal.

Revin la muzica. Pasiunea mea pt. muzica m-a facut sa ajung D.J. si M.C. , dar nu un D.J. oarecare, ci un D.J. cu talent. Nu ma laud daca spun ca ma pricep si fac cu drag treaba aceasta. Multi au impresia ca a pune muzica e ceva simplu. Nu e simplu deloc. Totul trebuie gandit. In muzica daca nu e armonie nu mai e nimic, iar ca D.J. daca nu faci atmosfera (mai ales la microfon) nu esti D.J. DJ-ul nu doar mixeaza si da bass, volum etc. DJ-ul adevarat face muzica, cauta cea mai buna muzica si tine lumea in priza. Daca lumea danseaza si se distreaza frumos, atunci inseamna ca DJ-ul si-a indeplinit misiunea.

Discut cu mama unui prieten. Nu vreau sa spun ca femeia a cazut in habotnicie sau in "dependenta religioasa", expresie folosita de Pr. John Breck. Eram in fata Bisericii de care apartin si vine vorba de discoteca. Femeia spune ca nu e de acord deloc cu discoteca, ca acolo e iadul pe pamant. Eu am fost si DJ si la discoteca si i-am zis fara suparare, ca nu sunt de acord cu ea. M-am simtit jignit, ofensat. E meseria mea. Sunt de acord ca exista cluburi si discoteci unde sunt droguri si unde destrabalarea e "iad", dar nu e corect sa generalizam. O respect foarte mult pe aceasta femeie, dar nu admit astfel de afirmatii. Discoteca nu e iad, precum nici televizorul nu e iad, nu e ceva demonic. Discoteca e o afacere si un loc unde tinerii se simt genial. Glumesc cand zic ca se simt genial la disco. Totusi, gasesc ceva placut la disco de vin intr-un numar asa mare. Recunosc, am fost fan disco, dar nu mai sunt. Nu-mi place ca e sambata seara discoteca. Prefer sa merg la Manastiri, undeva la Munte, la pescuit sau oriunde e liniste si frumos. Ador sa ascult linistea. La ocazii speciale (avand talent la dans) ies si la disco. De maxim 2-3 ori pe an sau deloc. E muzica prea tare. Mult fum de tigara si fum de discoteca. Lasere, reflectoare, lumini... A doua zi (fiind discoteca Sambata) nu mai sunt bun de mers la Biserica si asta ma deranjeaza. De ce sa pierd o Sf. Liturghie pentru o noapte de discoteca (unde am fost de m-am saturat, de la 14 ani pana pe la 19-20) ? Mai bine as face eu altfel de discoteca. Petreceri private. Petreceri intre noi (gasca noastra din sat), petreceri ce sunt mai ceva ca la disco.

01/01/2014

Vise eroice

Sper ca ati citit bine titlul. Vise eroice, nu vise erotice. De erotic si de porno se ocupa laura andresan, alina plugaru si alte personaje din industria XXX. Noi ne ocupam de altceva. Tot de dragoste tine. Dar nu "dragoste" obscena, nu "dragoste" denaturata ... ci dragoste de frumos, dragoste adevarata. Dragostea de neam. Neamul romanesc, atat de chinuit sub vremi. Asa prapadita cum a fost tara asta, noi o iubim si nu o tratam cu versuri de genul: unde esti fa tara sa te penetrez ... Noi romanii autentici, romanii adevarati (care traim, simtim si gandim romaneste) din Romania si diaspora, ne vrem tara inapoi. Tara a fost furata. Nu mai e niciun secret ca suntem furati non-stop. Altfel nu ne explicam de ce merge asa prost "tara romaneasca", cum zicea candva Gigi Becali. Totusi, indiferent de situatie, noi avem un ideal, un vis frumos: Romania profunda. Acest vis trebuie sa devina realitate in intreaga Romanie. Ca sa facem ceva concret in acest sens, avem nevoie de un erou. Asa ca am ajuns la vise eroice. Visam un erou care sa salveze poporul roman de la scufundarea in neant. Eroul nu exista si nici nu va exista. Cine spune asta? Aproape toti. Ne-am pierdut speranta. Termenul crestin e nadejde. Deci, ne-am pierdut orice nadejde si in acest context, visele eroice nu mai au rost. Isi pierd discret din valoare. Din ce cauza? Cine nu doreste ca Romania sa renasca din toate punctele de vedere? Cine se opune la o convertire nationala? Unii spun UE, altii spun politikia actuala, mass-media spune altceva si tot asa. Cine are dreptate despre Romania? Cine spune adevarul cand vine vorba despre Romania? Daca toti ne facem ca ploua. Daca toti spunem ca nu ne pasa. Daca toti mintim, adio convertire. Romania are nevoie de o convertire adevarata, nu de ironii si dezbinare. Avem dreptul la VISUL - ROMANIA. Nu suntem visatori. Suntem si realisti. Stim cum sta treaba cu politica. Stim ca nu stim nimic, dar stim ca "stiinta fara constiinta" nu este sanatoasa. Stim ca eroul va fi fost ceva firesc in perioada interbelica, sau in vremea Sf. Voievod Stefan cel Mare. De ce azi nu mai credem in existenta unui EROU? De ce Romania este altfel dupa Lucian Boia, si de fapt ROMANIA este ROMANIA. Nu este nici altfel, nu e nici cum vor altii sa fie. ROMANIA ESTE. Este in mod firesc. Nu trebuie sa filozofam despre... Trebuie sa traim ROMANIA nu doar in suflet, ci sa traim ROMANIA in societatea romaneasca. Sa visam frumos. Orice VIS e bine venit in Romania. VISUL - Dan Puric, e superb. Salut cu demnitate pe maestrul Dan Puric. Multumim Bunului Dumnezeu pentru tot ce face maestrul Dan Puric. Romania marturisita de Dan Puric, nu e o iluzie. Romania profunda e o realitate. SA NU UITAM ca avem o "tara frumoasa ca un cantec". SA NU UITAM ca Schimbarea la fata a Romaniei de Emil Cioran, e filosofie... Sa zicem ca e o filosofie nihilista, e o viziune pesimista, in stilul lui Cioran, dar e o viziune care trebuie sa fie un "dus rece" pentru noi. Sa ne "supere" viziunea lui Cioran. Sa ne "supere" in sens pozitiv. Sa vrem sa ne schimbam. Sa luam atitudini. Sa ne pese. ROMANIA VISURILOR noastre e ROMANIA ADEVARATA. Visele cu eroi ... nu-s desene animate. Visele cu eroi sau macar un erou in Romania , tin de sufletul romanesc. Sufletul romanesc e o taina. Poporul roman e o taina. Taina te traieste, nu te amageste. Dan Puric, vorbeste cu folos despre "durerea Romaniei". Spune ca-l doare tara. Pentru multi pare un soi de romantism treaba asta. NU dragilor. Nu e niciun romantism. E pur si simplu un sentiment ancorat in demnitate si constiinta. Totul cu durere si dragoste pentru ROMANIA. Romania - aceasta tara trista dar plina de umor.

Avem nevoie de trecut - ganduri pentru o Romanie "ratacita"

Avem nevoie de trecut. Maestrul Dan Puric spune: trecutul care ne izbaveste. Un trecut bun sau rau. Trebuie doar sa invatam din trecut. Privind in trecut, poate nu mai repetam anumite greseli. Trecutul ne invata cum sa traim simplu si frumos in prezent. Viitorul umbra, ca sa-l citam pe marele poet national M. Eminescu. Nu cunoastem viitorul. Ne jucam cu fel si fel de interpretari si ipoteze, insa nu e nimic concret. Ne inselam crezand ca stim de inainte ce se petrece. Presupunem, presimtim..., dar nu stim niciodata exact.

Gandim la Romania in viitor. Fara trecut, fara istorie, gandim abstract si absurd. Ma refer la gandirea inainte si dupa prezent. Ce Romanie avem in prezent? Ce Romanie a fost in trecut? Ce Romanie va fi sa fie in viitor? La primele doua intrebari putem raspunde fara probleme, dar la ultima NU STIM nimic a raspunde. Cel mai bun raspuns e cel socratic - eu stiu ca nu stiu nimic. Ceva in plus la aceasta nestiinta socratica , e mandrie si prostie.

Totusi, normal, ancorati in trecut. putem avea pseudoviziuni despre viitor. Sau putem face studii. Poriectam catre viitor nu stiu ce si nu stiu cum. Un viitor politic de exmplu. Un viitor in muzica, etc. Daca e clar ca in trecut si-n prezent se asculta la nebunie house si manele, si in viitor tot asa o sa fie. Numai ca nimic nu e standard, nu e sigur in mod absolut, nu e nimic batut in cuie, nu e regula, nu e dogma. Ceea ce e valabil acum, in viitorul apropiat poate sa fie un produs expirat.

Romania nu e un produs. Romania e o taina. Nu e permis sa vorbim despre Romania ca despre o tarfa sau ca despre o inghetata pe bat. Inghetata se topeste, dar se si altereaza, daca nu e pastrata bine. Romania nu e ceva comestibil sau o marfa de contrabanda. Romania e Gradina Maicii Domnului. Romania e raiul Manastirilor si Bisericilor. Depinde de viziune. Conteaza punctul de vedere. Poate sa fie si iadul betiei. Precum Occidentul e catalogat ca iadul cluburilor, drogurilor, destrabalarii si iadul desfraului. Civilizatia unde e in acest context? Cultura, economia, infrastructura...? De ce ne oprim privirea la urat si negativ? Mass-media comerciala face astfel si face extrem de prost. E o facere deplasata, demonica... Nu poti da non-stop stiri negative, sub pretextul ca asta cere lumea sau ca informezi lumea. Nu poti face ceva pozitiv prin lucruri negative. Manipularea si agresivitatea prin stiri nu e solutie ok.

Daca noi spunem tot timpul despre Romania ca e distrusa, ca e in prapastie, ca e pierduta... , cu ce ajutam generatia tanara? Cu ce venim nou, chiar daca nu e nimic nou sub soare? Ne punem toti streangul de gat si gata? E asta o solutie de criza sau o solutie fireasca? Daca nu mai e nicio speranta, pentru ce sa traim in Romania, nu?! Sa fugim in afara ? Gresit. Romania e un minunat rai de taina. Romania e o minune care se trateaza spiritual nu rational. E pacat sa rationalizam Romania.

Avem cu ce, dar nu avem cu cine. Suporterii de fotbal si telespectatorii tv, nu schimba Romania. Ei au alta treaba. Ei sunt un segment nefericit. Politicienii nu dau dovada de romani adevarati, romani autentici. Majoritatea sunt pe interes si sunt corupti. Deci, si cu ei ne-am lamurit. Ce ramane de facut? Cine scapa turma? Trebuie sa fie cineva. Asa cum am dat un Eminescu, un Noica, un Petre Tutea, un Mircea Vulcanescu... , asa putem da si astazi un lider adevarat. Un suflet care sa moara pentru tara. Biserica isi face rostul ei. Nu e corect sa dam vina pe Biserica intru acest sens. Scoala e cum e. Etc. Ce lipseste? Omul. Da, omul care sa-si asume Romania. Omul care va convertii cele doua Romanii. Omul care nu va face politica de partid x, y sau z; ci omul care va face politica ortodoxa, fiindca avem nevoie de o Romanie dreapta, ca-n trecut. Nu ca-n trecutul comunist, deplans intr-un mod penibil astazi. Romania din trecutul mantuitor. Daca nu era Stefan Cel Mare si Sfant in trecut, noi nu mai eram aici. Omul potrivit la locul potrivit. Sa dea Dumnezeu un om care sa lupte pentru Romania care a fost, nu pentru Romania "care este". Aceasta Romanie "care este" , se chinuie. E suferinda. E o "rusine" sa avem atatia romani plecati in afara, noi avand o tara extraordinar de bogata si de frumoasa. Rusine nu pentru Romania, rusine pentru cine a condus Romania. Da, am ajuns unde e (ne)cazul. Romania nu e condusa bine. Are nevoie de o conducere buna si de conducatori cu demnitate.

Poporul roman nu e smecher. Romania nu e misto... Romania e superba si e normal sa fie condusa cum trebuie. Daca ignoram aceasta problema inseamna ca nu vrem sa fie altfel Romania. Si daca nu vrem nici sa nu comentam de ce nu e ca Elvetia etc. etc. Romania nu e locuita de roboti. Romania e locuita de oameni. Oamenii au constiinta sa faca din Romania un vis american sau un vis adevarat? Doamne ajuta sa avem constiinta si sa ne trezim la realitate!!! Romania e un dor sfant. Sa nu uitam de Romania profunda! Cat sa mai amagim dorul acesta?

DJ/MC PyTycK - amintiri din prezent

Slava Tie Doamne, Slava Tie! Multumesc Bunului Dumnezeu pentru talentul de a pune muzica, de a fi DJ. Multumesc parintilor si unchiului meu. De aici  mi se trage dragostea, pasiunea si nebunia pentru muzica. Dupa o pauza de cinci ani, va anunt cu bucurie dj pytyck revine...

De data aceasta personal. Cu scule ce-mi apartin. In cateva zile imi achizitionez doua boxe active Ibitza Sound, de 400 W, in valoare de 1 000 RON.

Laptopul luat second hande, 600 RON. Microfoane (80 RON) si muzica selecta. Trei microfoane, mufe, cabluri si alte nebunii tehnice. O investitie nici prea mare, dar nici prea mica. Dj din 2005 (oficial), cu nenumarate bancheturi la scoala si petreceri private, inainte. Pe atunci aveam piese... Combina muzicala, casetofon, microfoane, statie Pionner, subwoofer (boxa de bass) , doua boxe Tesla si alte doua boxe rusesti de la varul Ionut Bombonel, boxe cu doua difuzoare , de vreo 50 W. In fine... Mama le numea troace. Intre timp am mai facut rost de doua DVD-uri si o alta piesa Pionner. Am avut ceva acceptabil pentru petreceri si majorate, insa ce aveam eu nu facea fata la nunti. Din pacate, am renuntat de tot la ele. Le-am vandut la prieteni. Astazi revin cu ceva nou si cu dorul de dj-ul ce am fost... si sunt. Usor, usor ma refac la loc. Am pastrat un DVD Samsung (super profesionist) si piesa Pionner cu CD track. Oricum, a trecut muzica pe casete si CD-uri. Azi se pune muzica pe laptop sau la PC.

Repet, in 2005 incep activitatea la Rest. Popasul dintre vii (situat pe E 85, fata-n fata cu Bacusul mare) , patron dl. Titu. Piesele erau ale dansului. Am mers la Focsani si am luat din Onix, un mixer de vreo 14 mil. vechi si 2 boxe de zece mil.vechi. Muzica o puneam impreuna cu dj Vio, Viorel, baiatul dl. patron. Era superb. Ne intelegeam de minune. Faceam o echipa perfecta. Eu la butoane si la microfon, dj si mc, iar el la PC.

Am avut la acest restaurant, in trei ani, peste 60 de evenimente (nunti, botezuri - cumetri, logodne) in afara de bacheturi si majorate. Din 2006 incep sa fiu si dj la Disco Mulex. Cand aveam nunta sau alt eveniment la restaurant, statea la disco, fratiorul meu de suflet, Ionut D. , supranumit de mine - Dj Simpatic. Am stat la Disco Mulex aprox. 2 ani. Din cauza scanadalurilor si batailor s-a inchis discoteca. La restaurant s-a terminat treaba fiindca Viorel,  baiatul dl. patron, a plecat la facultate la Bucuresti. De atunci n-am mai continuat activitatea decat foarte rar, la un banchet de cls. a 8 - a si la divesre petreceri, majorate... Cand aveam ocazia la prieteni, normal eram dj. In 2008 devin si membru (simpatizant) PNL si am fost de doua ori dj in timpul campaniei electorale. Numai ca nu foloseam scule de la mine suta la suta. Imprumutam ceva plus doua-trei piese de la mine. La disco nu aveam nevoie decat de microfonul meu fara fir si de castile mele ... muzica mea si atat, in rest totul era acolo si era ok. Ma gandesc asa ca pentru mine, cred ca am avut peste 20 de majorate (la unele am folosit exclusiv sculele mele) si ale evenimente. Anul trecut am incercat o seara de dans si karaoke, reusita partial. In decembrie, in schimb, sparg gheata cu un super majorat si apoi alt  majorat extraordinar (la vara mea la Palanca) si in sfarsit, seara de revelion. DJ/MC Pytyck in actiune.

PRIMA NUNTA. Aveam 16 ani. Tremuram de emotii. Credeam ca o sa fie foarte simplu, dar era treaba serioasa. Nunta mare, 120 de persoane. Si eu si dj Vio, ne lansam oficial. Prima nunta cu scule adevarate si muzica adevarata, special aleasa. Am darul de la Dumnezeu, am muzica in launtrul meu. Am talentul in sange. Ma pricep. Ma descurc bine tare la microfon si asa am facut un show pe cinste. Ne-am ales cele mai bune melodii. A fost o seara de neuitat. Logic, ca la inceput, cu mici incidente, dar tot raul spre bine. Dj pytyck si dj Vio erau deja bagati in priza si timp de 3-4 ani am fost de nedespartit. 

Acum, in 2014, pornesc iarasi la drum. Sunt si eu student ... sper sa am timp si de facultate si de muzica, si de dj pytyck singur, solo. Dj Vio nu se mai baga, insa cu muzica de la el, raman ce-am fost si sunt ce am ramas: dj pytyck.

Dj, dj ... da muzica mai tare! MUZICA E VIATA MEA! Muzica transmite ceva spiritual. Muzica si dansul. Cu muzica de la Dj Vio si cu muzica noua, ma relansez ca dj pytyck. Astept invitatii! Va iubesc! Doamne ajuta.

Cu dedicatie - dj/mc pytyck (dani belu) !!!

Zece pentru România

1. DEMNITATE

DEMNITATE că-i mai bună decât toate... Fii demn! cu maestrul Dan Puric ... Fii demn! iubite popor român, că astfel știm Cine suntem cu adevărat ! Prin Demnitatea mărturisirii, Omul frumos va renaște întru A TREIA FORȚĂ - ROMÂNIA PROFUNDĂ.

2. CONȘTIINȚA

CONȘTIINȚA poporului român e Biserica Ortodoxă în primul rând, astfel a dăinuit în istorie, prin credință și frică de Dumnezeu, aidoma Sf. Voievod Ștefan cel Mare. Conștiința în contextul actual, tulbure din punct de vedere socio-politic, trebuie să se îndrepte către Biserică, către Maica neamului românesc, fiindcă doar Dumnezeu ne scoate din criză... criza morală, spirituală și economică. Petre Țuțea ne spune clar că în Biserică afli că exiști ... Întoarcerea la Hristos ține tot de conștiință - glasul lui Dumnezeu în om. Poporul român, fără Hristos, fără demnitate și fără conștiință ortodoxă nu-și va afla izbăvirea și adevărul.

3. ADEVĂRUL

ADEVĂRUL ... pentru poporul român și pentru România, este un tărâm interzis. Avem atâtea enigme, dileme și mistere: despre istorie, despre Revoluția din Dec. 1989, despre toate și despre tot. De ce se minte în România? Cine vrea să ascundă ADEVĂRUL ? De ce mass-media (știm noi care parte din mass-media, în special mass-media comercială) joacă un rol important în tergiversarea adevărului? De ce mass-media manipulează cu nerușinare? ... Politkia ne minte ... mass-media ne minte ... Unde mai găsim adevărul în această lume plină de desfrâu, demagogie și corupție? Adevărul ne va face liberi ...Care adevăr dacă în lume nu există adevăr? Adevărul-Persoană oameni buni. Adevărul-Hristos, adevărul care ne mântuiește. Hristos - calea, adevărul și viața. Odată ce ne raportam la Hristos - Adevărul există fără probleme. Adevărul lumii e banul... Lumea se raportează la bani ca la dumnezeu. Adevărul nu se caută în bani, ci în demnitate, conștiință și omenie.

4. OMENIA 

OMENIA salvează România! Caracteristica poporului român e bunătatea, omenia ... nu hoția, lenevia, beția, prostia, manelăria, bășcălia, invidia, dușmănia ... Românul adevărat e inimos, are cuviință și e ospitalier... dar înainte de toate nu pleacă la drum fără o cruce și Doamne ajută. Deci, România înseamnă: omenie, martiri, sfinți și Mănăstiri...

5. MARTIRI

Cuvântul MARTIRI în conștiința poporului român, ar trebui să fie precum cuvântul mama, dor sau jale. Mircea Vulcănescu, prin testamentul - SĂ NU NE RĂZBUNAȚI! , a scris cu sânge TAINA și JERFTA poporului român. Valeriu Gafencu - Sfântul închisorilor, Ioan Ianolide, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Pr. Calciu, Pr. Justin Pârvu, Pr. Arsenie Papacioc, Nicolae Steinhardt, Petre Țuțea și toți cei care au suferit în temnițile comuniste, sunt REPERE și MODELE de oameni frumoși, oameni cu demnitate, oameni ce au mărturisit cu viața, având curaj să spună ADEVĂRUL și NUMAI ADEVĂRUL. Martirii neamului românesc nu au făcut niciun compromis, nu s-au făcut frate cu dacul ca să treacă puntea, nu au fost oportuniști și n-au căutat nicio conjunctură politică. Martirii au avut credință, nădejde, smerenie și răbdare. Nu s-au impus prin ideologii extremiste, prin dictatură și violență, ei s-au impus prin dragoste și adevăr. Mulți îi cataloghează drept nebuni , dar acești nebuni (precum cei din Munții Făgărași, care au ținut vie rezistența anticomunistă) au păstrat aprinsă flacăra deminității și au rămas în istorie. Ce îi ținea în viață? Rugăciunea lui Iisus. Credința întru nădejde și dragoste, cultura ... cultura duhului, poezia, pocăința și spovedania. Fără Hristos Domnul, fără Sf. Împărtășanie, nu se putea rezista în acele condiții greu de descris. Martirii au biruit prin Hristos. Biruința și esența poporului român sunt martirii. Să nu ignorăm această comoară de mare preț!

6. GÂNDIREA

Când spun GÂNDIREA nu mă refer la curentul literar denumit - gândirismul , promovat de Nichifor Crainic. GÂNDIREA aici , doresc să fie un îndemn la GÂNDIRE. Nae Ionescu punea accent pe acest aspect și spunea că e imposibil să gândească toată lumea, toți oamenii în același timp. Mare lucru dacă ar gândi omul contemporan. Să gândească un pic mai mult. Să gândească cu mintea lui. ... Să gândească! Gândirea e dată de la Dumnezeu, păcat că nu o folosim pentru o Românie mai demnă și mai curată.

7. MĂRTURISIREA

MĂRTURISIREA adevărului, mărturisirea despre valorile neamului și despre Biserica Ortodoxă, blamată de mass-media (din invidie că Biserica e prima la încredere ... iar mass-media cică e a patra putere în stat ...) care nu se satură să denigreze și să arunce cu noroi în conștiința poporului român. Nimic nu scapă mânjit de mass-media, nici măcar România. În ciuda tuturor, noi să mărturisim - avem o țară frumoasă ca un cântec ! Mărturisirea ține de demnitate, gândire și adevăr. Să numin lucrurile corect! Mărturisirea înseamnă - PE AICI NU SE TRECE!

8. ATITUDINI 

ATITUDINI, ATITUDINI, ATITUDINI... Nu are rost să adaug nimic în plus, cuvântul ATITUDINI e de ajuns.

9. LECTURA

LECTURA cărților bune ne ține în viață ... cărțile te țin treaz ... cărțile au făcut oameni. Fără cărți suntem morți! Fără cărți suntem învinși ... Fără cărți în România e ca iarna fără zăpadă. LECTURA... Să nu uităm de cărți! LECTURA ajută foarte mult. Spor la citit!

10. UNIREA

UNIREA e singura care ne dă speranța că se poate. Fără unire România nu se va schimba niciodată. Dezbinarea nu ajută la nimic. Dezbinați nu facem decât să fim o știre la tv. Prin unire reușim ... Demnitate, conștiință, adevăr, omenie, martiri, gândire, mărturisire, atitudini, lectură și UNIRE.

PS - ZECE PENTRU ROMÂNIA

Iubirea

Aș vrea să îmi vorbești în șoaptă. Toată lumea țipă la toată lumea azi. Prea multă gălăgie pentru nimic. Eu sunt aici pentru tine. Caut iubirea. Mai există iubire pe pământ? Unii zic că iubirea e o floare de colț. O floare tot mai rară. Ca să o găsești și să o culegi în suflet, trebuie să urci sus pe munte. Aici la înălțime, pe munte, ai senzația că ești mai aproape de cer. Ai impresia că cerul poate fi atins cu mâna. Poate e doar o iluzie. Trăim marcați de impesii și iluzii. Impresii false și iluzii pierdute. Nimic nu ne mai face să simțim că trăim cu adevărat. Viața s-a redus la căteva chestiuni moderne și omul a devenit mașină. Mașină de cusut vise. Vise în viteză. Nici de vise nu mai avem timp și răbdare. Ne mișcăm prea repede și în viteză. Totul este în viteză astăzi. Pe repede înainte. De aceea există fast-food. Să mâncăm repede ... și să plecăm la treabă. Dacă avem treabă. Dacă nu, avem nevoie. Avem vise. Avem altceva: plictiseala. Plictiseala face deliciul vieții de astăzi. Mulți oameni se plictisesc pentru că nu fac nimic. Statul degeaba a devenim o modă. Din acest tablou sumbru, răsare o lumină: iubirea. Iubirea de dor, iubirea de frumos... iubirea pentru o femeie creolă. Mi-a răpit inima și eu i-am răpit privirea, chipul superb, ochii și zâmbetul gingaș. Acum mă gândesc cum să o cuceresc. Să dăruiești flori la o floare nu se cade. Să o invit în oraș nu e cazul. Să îi dedic o poezie? Mai crede omul de azi în poezie? Dacă nu mai crede înseamnă că și-a pierdut sensibilitatea. Mă gândesc să îi fac un cadou, un cadou muzical. Un cadou muzical sau o carte. Sunt în dubii. Așa e și omul de azi, ba e confuz, ba e debusolat, ba e în depresie, ba nu e deloc. Pur și simplu e ancorat în neant. Nu are nicio taină cu realitatea și în realitate nu are nicio taină, niciun ideal. Nimic. Nimic a devenit stăpân în această lume. De ce ne raportăm la nimic? Ce ne dă acest nimic? Nu se știe, dar se recunoaște. Se vede pe fața omului. Nu are chef de nimic și din păcate nu mai crede în nimic. Totuși, există o speranță: iubirea. Ne punem toată nădejdea în iubire. Pardon, mă abat de la drum. Să revenim la poveste. Ce sublim sună, poveste!!! Poveste de iubire. Cadoul... Da, la cadou am rămas. Merită să îi fac un cadou muzical sau o carte? Mă întreb singur. Nu am niciun Dumnezeu să-mi răspundă. Nu cred în Dumnezeu, dar cred în cultură. Cred în îngeri, mister și stele. Stele căzătoare. Aseară am văzut o stea căzătoare. Există și stele norocoase. Nu cred în noroc, dar cred în stele. Sunt foarte ciudat. Mi-am pus o dorință ... să îi cadă-n inimă steaua mea. Să-i dăruiesc o stea? Nu, asta fac romanticii. Eu nu sunt romantic, eu sunt ateu. Un savant ateu. Savant pentru ce? Mă joc cu cuvintele. Am câteva diplome și merite ... și mă cred deja savant. Interesantă ispita asta de a te crede ceva înainte de a fi cineva. În fine... Tot amân cadoul pentru Cristina. Acesta e numele ei. Femeia creolă care mi-a răpit sufletul. Deci, să nu vă mai aud că ateii n-au suflet! Au și ei suflet, au și ei conștiință și au și sentimente. Acum că vreau să îi iau un cadou, nu e ceva de suflet? Nu e ceva sentimental? Iubirea nu e un sentiment? ... Ooo, ce idee extraordinară, îi fac cadou iubirea mea. Iubirea e cel mai frumos cadou din lume. Un cadou muzical poate face oricine. O carte cadou... Se mai citește azi ca să facem cadou cărți? Vreau să fiu sigur. Nu e normal să fac un cadou artificial. Bine, o carte nu e un cadou artificial, nu e un cadou urât, dar e un cadou de citit, de răsfoit. Iubirea e un cadou genial, eu un cadou de trăit. Iubirea e cadoul care se trăiește deplin și etern. Depinde de iubire. Depinde de context. Depinde de om. Să trecem peste detalii. Peste detalii complicate nu peste iubire. Iubirea nu e complexă. Iubirea e armonie. Iubirea e... Ce e iubirea? Nu avem nicio definiție, așa că mă abțin de la definiții.

Poate vă întrebați cine sunt. Da, sunt un personaj și eu. Sunt și eu un om pe aici. Sunt prin trecere. Sper să nu vă deranjez. Mai ales că vorbesc despre iubire. Îmi doresc să fac acest cadou ... și să rămână iubirea cel mai autentic cadou din toate. Din toate câte un pic, dar din iubire avem totul. Tot ce e frumos. Avem nevoie de iubire și de frumos. Eu sunt David. Nu vă mai zăpăcesc cu filosofia. Recunosc, îmi place să filozofez. Trec direct la prezentare. Repet, sunt David, David și atât. Am vrut să devin celebru. În 2010 scriu romanul Culmea răzvrătirii. Roman respins de o editură mare, nu mai contează care, cum și de ce. Am încercat să sparg gheața cu romanul acesta, dar n-am făcut mare lucru. Pesemne că nu a sosit momentul sau nu a fost să fie. Mă gândesc să corectez textul și să revin. Pot bate la ușa electronică (am trimis o parte din manuscris prin e-mail) a aceleași edituri? Nu. Mai bine stau cuminte. Cartea are nevoie de corectură, doar de corectură? Sunt eu în stare să dau un roman de succes? Dacă îmi permiteți vă arăt capodopera : http://beludanutz.wordpress.com/2011/01/17/pseudo-roman-de-tip-fictiune-cu-aroma-profund-filosofica-culmea-razvratirii/ . Asta a ieșit de la o idee născocită noaptea. Tot iubirea joacă rolul principal și aici, numai că tema principală e alta - filosofia, răzvrătirea și întru final convertirea.

Gânduri din prezent (2014)

Tot omul e păcătos, îmi spui de atătea ori. Crezi că mă ajută cu ceva vorba asta? Mă vindec de desfrânare, malahie, pornografie, mânie și judecarea semenilor, auzind mereu, mereu vorba asta? Da, tot omul e păcătos, dar nu fac bine să mă amăgesc cu această idee. E o idee adevărată, nu zic nu. Eu am nevoie de psihoterapie ortodoxă, nu de vorbe. Și ce, psihoterapia laică, psihologia face minuni? Cum te ajută să te vindeci, nu tot prin vorbe? Nu știu cum, dar aș prefera să încerc. Lași Sf. Taină a Spovedaniei și cazi în umanism? Cum adică? Da, cazi în umanism de crezi că psihologia e mai bună decât spovedania. Ooo, nu, nici gând. Spovedania și rugăciunea, ajută omul credincios să scape de orice patimă. Voință și pocăință să fie, că în rest vine de la Dumnezeu mântuirea, izbăvirea, vindecarea... Și psihologia ajută, doar că nu e corect să punem psihologia mai presus de orice. Teologia și filosofia sunt oare mai prejos? Nu cred. Teologia trăită, teologia practică, nu e teologia de la școală.

Mulți blamează teologia care se studiază la Seminar și la Facultate, fiindcă nu schimbă cu nimic omul  lăuntric. Omul nu se schimbă prin teorie. Omul se schimbă prin credință și iubire. Credința se naște din iubire, iertare și nădejde. Convertirea, mai ales metanoia (schimbarea, pocăința minții) nu e doar întoarcere la Hristos, la credință, ci e întoarcere la adevăr, la iubire, la iertare, la nădejde, la răbdare, la simplitate, la frumos, la cultură și la tot ce ține de suflet. Credința renaște întru iubire, iertare și nădejde prin smerenie. Fără smerenie, orice teologie (ortodoxă, catolică, protestantă ...) și filosofie, este seacă. Limbajul de lemn din teologie se transfigurează prin limbajul iubirii, limbajul biblic. limbajul Mântuitorului Hristos și al Sf. Părinți. Nu toți Sf. Părinți (autori ai Filocaliei sau autori de Teologie înaltă) au folosit un limbaj tehnic (greoi) și nu toți fac teologie intelectuală. E nevoie și de teologie din cărți și din școli (facultăți) , dar cel mai mult e nevoie de teologie vie, teologia faptelor, de teologia inimii și teologia iubirii. Sf. Părinți au fost mari trăitori înainte de a scrie teologie. Sf. Părinți au scris cu un scop, pentru a apăra Ortodoxia, dreapta credință. Sf. Părinți au dat un răspuns și au combătut ereziile (rătăcirile din vremea lor) , nu au scris teologie ca să fie recunoscuți ca savanți. Smerenia e prima teologie scrisă de Sf. Părinți. Nu e scrisă în cărți ci în viața lor deosebită. Smerenia nu se învață nicăieri, nu se predă la nicio școală teologică, smerenia se trăiește pur și simplu. Smerenia se trăiește firesc. Firea omului este Ortodoxia, ne spune scumpul Pr. Rafail Noica, dar firea omului este și smerenia. Paul Evdokimov, afirmă că nu noi trăim taina ci taina ne trăiește pe noi, așa și cu smerenia, smerenia te trăiește firesc și frumos. Nefiresc e să fie omul mândru, trufaș, arogant, desfrânat, clevetitor, mincinos, corput, ateu, nihilist... etc. Omul autonom, omul ce se crede absolut deștept, e cel mai de plâns om. Petre Țuțea ne spune că omul fără credință și fără Dumnezeu, devine un biet animal rațional și vorbitor, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. Omul fără iubire, fără smerenie ce devine? Tot acolo ajunge, fiindcă Dumnezeu este Iubire  și Smerenie.

În postmodernism, în alte curente demonice (precum new-age, yoga, emo ...) și în comunism, nu există Dumnezeu. Dumnezeu este o ipoteză, o idee absurdă, o poveste, un basm , o prostie și atât. În acest context, Dumnezeu nu are nicio logică. La ce folos Dumnezeu pentru omul recent? Nu e el - omul - , măsura tuturor lucrurilor?! Ce să mai caute Dumnezeu în această ecuație postmodernistă? Nici să nu audă de așa ceva. El crede în OZN-uri, în știință, în psihologie, în tehnologie, în mass-media, în internet, în politică... Omul recent nu e prost să creadă în Dumnezeu. Știința fără conștiință e dumnezeul lui. Mintea (căzută în aporia) e dumnezeu. Nimic nu există în afară de eu , de omul recent. Dacă cineva își permite să contrazică acest om genial , e dezastru. Se ajunge la polemici infinite. Nu se mai termină niciodată polemica între un necredincios și un credincios. În mare parte, nu au rost aceste polemici. Orgoliul, egoismul, trufia... nu lasă pe nimeni să accepte filosofia aproapelui. Doar atitudinile au rost. Când apare un pavel coruț, un remus cernea, un fernando savater... nu putem să îi lăsăm în pace. Lao Tz zicea să numim lucrurile corect. E foarte corect să spui că pavel coruț susține niște aberații cât Casa Poporului. E foarte corect să spui că oreste bate câmpii cu ezoterismul lui codificat. E foarte corect să mărturisești că Petre Țuțea admite doar viziunea ortodoxă și că mai multe adevăruri egal niciun adevăr. Nae Ionescu punea accent pe dumirire, oare se poate lămuri omul recent?