miercuri, 6 septembrie 2017

Românul s-a născut poet sau despre genul poetic pe Facebook

    Sintagma: Românul s-a născut poet, deja a devenit o ironie... o blasfemie. Mai e puţin şi se poate spune că: românul s-a născut manelist (chiar dacă acest gen nu ne aparţine, e preluat şi prelucrat... fără număr... ca să nu spunem etc.). Ideea că românul s-a născut poet ne duce cu gândul la Eminescu. Trăim cu iluzia că în fiecare român există un mic Eminescu. Eminescu este un punct de repet, un geniu al poeziei româneşti, dar nu facem din el un idol. Nu ne raportăm la el ca la Poetul Absolut.

    Ce facem cu Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Vasile Alecsandri, Nichita Stănescu, Ion Minulescu, Ana Blandiana... ???

    Grigore Vieru nu a fost Poet??? În fine... Nu discutăm în acest context despre poeţii şi autorii canonici din literatura noastră. Totuşi, trebuie să fim realişti, viaţa nu înseamnă doar literatură. Nu putem face din orice literatură, muzică şi artă... Nu putem cânta manele, rock şi hip-hop la înmormântare. Sunt unele lucruri distincte.

      Trecem la subiectul: poezie pe facebook. Genul poetic pe facebook. Dacă Eminescu trăia azi (o ipoteză fantezistă) avea cont de facebook? Posta sau scria poezii pe facebook? Îi dădea like, comm, share, add, block sau unfriend Veronicăi Micle pe facebook?

       Se scrie poezie pe facebook. La prima vedere un critic literar ar spune că e multă versificaţie. Ce gen se scrie pe facebook? (Poezia se scrie, nu se postează... sau se publică...). În mare parte se încearcă un gen modernist, dar găsim şi multă poezie în dulcele stil clasic.

      Îmi place cum scrie Mihaela Oancea (Bucureşti), Marinela Preda (Focşani, Vrancea), Ana-Maria Gîbu (Dorohoi, Botoşani - studentă la Litere în Iaşi), Nelu Borodi (Sighetul-Marmaţiei, Maramureş), Florina Dinu (Slatina) ş. a. .

      Nelu Borodi din Sighet chiar are succes cu poezia pe facebook. Dar omul e foarte serios şi scrie frumos. Chiar dacă unele persoane te pot lua în băşcălie cu poezia pe facebook, tu trebuie să ai demnitate şi simţul umorului... şi să treci peste. Fiecare scrie în ce stil şi gen doreşte... dar genul preferat astăzi este proză scurtă. Păi noi vorbin de poezie sau de proză??? Poezia poate să devină un citat, un gând... un vers, o strofă, un catren... Proza scurtă, un mic text, un fragment... puţine cuvinte care spun multe. 

     Oamenii de azi nu citesc romane pe facebook. Facebook este un altfel de Hi5 şi dacă nu are multe poze, imagini... nu are farmec. Noi vrem să punem doar texte, gânduri, versuri... şi primim maxim zece like, iar alţii cu poze primesc mii de like. Nu vânăm like-uri pe facebook, dar vedem exact cum stă treaba. Noi ne alegem grupuri de poezie, oamenii care iubesc poezia, căutăm ceva de calitate. Ne selectăm prietenii. Dar nu putem schimba lumea. Mai ales lumea facebook. Cât ne permite politica facebook aici toată lumea e liberă.

     Din acest motiv ne putem alege grupuri de poezie şi suntem noi între noi. Vedem ce genuri se preferă astăzi. Unele sunt doar încercări poetice. Altele sunt poezie cu adevărat. Versuri... Păcat. Unele persoane scriu frumos... scriu bine... scriu Poezie, şi rămân în anonimat. Îmi spune mie cineva: noroc cu facebook că te mai lansezi şi tu...! :) Mai bine taci şi nu răspunzi la astfel de provocări. Eu am publicat prima carte şi am vândut maxim zece pe facebook şi 100 de cărţi le-am dăruit. Am auzit un prieten care a vândut foarte bine pe facebook. A doua carte este o antologie. Sunt mulţumit. Ideea e că poţi să fii mai vizibil pe facebook, dar trebuie să ieşim în real. O lansare de carte. O conferinţă. Avem multe de spus. Sunt persoane care pot să devină personalităţi. Au emoţii... Sunt timide. Nu au încredere în sine. Sunt sensibile. Nu pot face faţă la critici. Ceva le reţine să iasă la lumină. Dar faptul că publică în reviste... în volum... şi pe facebook, e totuşi un plus.

    Sunt multe probleme în România, şi noi poate suntem blamaţi că scriem poezie. Ţara arde şi nouă ne arde de poezii. Cu toate că eu am făcut şi politică... am încercat să mă implic în societate, dar prefer o pauză. Şi o poezie poate schimba ceva. Poezia merge direct la suflet. Ne dă de mâncare poezia? Nu. Dar ne potoleşte setea spirituală. 

    Nu poate să fie totul raţional, material, concret... matematic. Nu e imoral sau anormal să scriem poezie în sec. XXI. Nu putem spune că poeţii, biserica, intelectualii, profesorii... sunt de vină că ţara asta merge prost. Politica şi cei care au votat poartă toată vina. Restul a făcut şi face cât poate. 

     De la poze şi ideologii... trecem la poezie şi diferite genuri poetice pe facebook.  Facebook nu este un site de literatură, dar pentru mine e frumos să văd un text bun şi o poezie frumoasă. Recunosc, am o slăbiciune pentru poezia feminină. O femeie scrie ca un preludiu... O femeie este o Poezie nu un poet. Iar o poezie scrisă de o femeie pe facebook este un vis, o artă, o capodoperă... E prea mult urât în jur, o femeie prin poezie ştie să promoveze un pic de frumos. Ce e mai frumos ca o femeie care scrie poezie? FEMEIA, POEZIA...


vineri, 1 septembrie 2017

BLASOVA - sau povestea unui mit

     
    Încep acest text prin a spune că ne cam place să ne îmbătăm cu apă rece sau apă tulbure. Există peşte în unele bălţi din România, dar e şi multă apă care îl astupă. :) 

    Ideea principală e alta: de ce nu prea trage peştele în bălţile din România? Sunt pasionat de pescuit (poate am trecut de nivelul de amator), dar nu sunt pescar profesionist. Fratele meu în schimb se pricepe destul de bine să nu zic foarte bine, dar ajung la concluzia că uneori o partidă bună de pescuit ţine şi de noroc, şi de locul unde pescuieşti... Nu doar de nadă, momeală, montură, lansete, beţe, undiţe...
    
    E luna septembrie. Sfârşit de vară... început de toamnă. Se spune că acesta este sezonul de crap. Ne-am gândit să mergem la Blasova. Celebra Blasova. Am fost pe 30-31.07.2017. O noapte şi o zi. Se tot auzea că se prinde novac. Tot felul de fantezii gen: 50 kg de novac... Ok, depinde de novac. Fiind un peşte mare, cu maxin 10 novaci ai făcut zeci de kg. Problema e alta acum: de ce trage novacul la unele persoane şi la alţii nu??? Unde e crapul , dacă tot e sezon de crap???

    Nu vreau să fiu ca o sabie cu două tăişuri, dar dacă e să spunem lucrurilor pe nume, majoritatea bălţilor cu taxă din România sunt afacere curată. Balta mea preferată rămâne balta Movila Miresii. Blasova e frumoasă ca loc, ca peisaj, relaxare. Trecere cu bacul. PEŞTE? Parcă acesta e scopul, nuuu? Dacă suntem pasionaţi pe pescuit mergem la Blasova şi pentru peşte... nu pentru a prinde guviţi sau pungi... sau bidoane de bere... nuuu???

    Ok, poate nu are farmec partida de pescuit fără o bere, vin sau ţuică. Dar nu mergem acolo la cârciumă sau la bodegă. Mergem la pescuit. Ce am prins noi în peste 24 de ore??? Caras (foarte mare, carasul e frumos la Blasova), o plătică şi o roşioară. Cât caras? Maxim zece. Eu cinci... fratele meu cinci. La băţ? Caras foarte mic... Scule??? Am dat cu 7 lansete şi două beţe. Eu cu trei lansete, fratele meu cu patru. Montura de novac specială cu nadă specială??? DAAA. Noaptea nu a tras absolut nimic.

     Ziua treceau băieţii veseli cu barca pe baltă cu mâncare. CUM? DAAA. ASTA E ROMÂNIA! Pur şi simplu ne sfidau (desigur tipii erau beţi... şi nu au ei nicio vină, şeful e boss...) . Unde? Pe lângă vila lui Ceauşescu sau în potcoavă. Se prindea pe lângă noi??? NUUU. Deci care e buba? De ce nu trage ...? 

      La balta Lunca Mihăileşti, pazincul ne-a spus clar: dar ce, aţi venit şi voi să vă relaxaţi... Taxa nu e pentru pescuit oameni buni, e pentru relaxare. :( Chestia e că nu suntem lacomi. Nu vrem tone de peşte sau 50 - 100 de kg. Dar 5 kg măcar. Un crap, un novac... La Lunca Mihăileşti a fost şi mai prost ca ieri la Blasova. Ok, poate sunt bălţi pentru pescuit sportiv şi se dă doar după peşte mare, dar noi ce facem? Noi stăm şi ne uităm? Sau noi suntem responsabili cu minciogul? Dar pentru ce... dacă nu se prinde peşte!

     Deci vorba pazinicului: mergem la pescuit pentru relaxare... nu pentru peşte... Mergem la Blasova pentru peisaj sau pentru peşte? Mergem la Blasova pentru crap şi novac sau pentru guviţi???

     Experienţa mea de Blasova (am fost de 3 ori în 2 ani) e foarte modestă. Partide de pescuit destul de slabe. Movila Miresii - nota 8, 9 şi 10. Blasova - 5,6 şi 7.

     Unde mergem la pescuit? La balta Ciocârlia 4??? Nu am fost acolo, dar poate o să mergem. Noi fiind din Vrancea, nu prea avem oportunităţi la capitolul bălţi de pescuit. Se aude că la balta Mândreşti a populat cu crap şi ciortan, taxa 40 de lei. Poate o să încercăm. Dar când te duci tu... parcă fuge peştele. Nu prinzi nici măcar 1 kg. O baltă care se respectă are caras la discreţie (precum e la Movila Miresii) şi se prinde bine la băţ caras şi ciortan, iar la lansetă: ten, crap, novac etc.

     Repet, nu sunt adeptul la sute de kg de peşte. Dacă am prins un peşte de 5-6 kg sau chiar 3-4 kg pot pleca acasă. Mai bine prinzi 2-3 peşti mari. Alta e senzaţia şi satisfacţia la un peşte mare. Peştele mic mai rău ne amăgeşte, dar în loc de nimic, e bun şi peştele de jumătate de kg.

     Ce se întâmplă cu Blasova? Unde e crapul? Rămâne o enigmă. Din ce în ce se strică treaba cu pescuitul în România. Ori peştele e zăpăcit şi ghiftuit de mâncare. Ori noi nu pescuim corect. Ori se aruncă prea multă nadă. Ori nu e locul bun. Ori... ori... ori. Ori mergem în Delta Dunării? Oare acolo e peşte??? :)

   Rămâne să încercăm varianta cu barca. Pescuit din barcă lângă stuf. Dacă nici aşa nu merge, înseamnă că e peştele supărat pe noi. Glumesc! Peştele nu are nicio problemă.Patronii au o problemă: sunt supăraţi pe viaţă şi oamenii vor să facă bani... nu au niciun interes să prindă lumea peşte. Şi m-ai au şi reguli. Reguli pentru ce? Dacă nu se prinde nimic ce reguli...?  În fine, Blasova rămâne o poveste sau un mit.   



vineri, 25 august 2017

Povestea unui suflet

    Trăia un suflet într-un Sat de Munte. Aşa cum trăieşte orice suflet. Dar într-o zi. O frumoasă zi. Sufletul nostru s-a îndrăgostit. Cum credeţi că trăia un suflet îndrăgostit într-un Sat de Munte? Trăia pur şi simplu... Nu trăia clipa efemeră, trăia momentul fericit. Sufletul nu blama nicio trăire. Nu era nimic superficial în această iubire. Doar că într-o zi (tot o zi frumoasă?) sufletul nostru îşi pune întrebarea: DE CE?

   De ce m-am îndrăgostit? De ce toate poveştile de iubire încep aşa frumos? De ce iubim? De ce trăim? De ce murim? De ce, de ce, de ce...?

   Pe suflet aproape că îl obseda ideea de moarte şi nu găsea niciun răspuns la: de ce murim? Dar fiind îndrăgostit şi-a dat seama că iubirea te naşte în veşnicie. Te naşte şi te duce în veşnicie. Deci a iubi înseamnă a fi veşnic.

   Între timp sufletul nostru îndrăgostit se tot frământa cu întrebări: de ce unii oameni sunt singuri? De ce suntem răniţi în iubire? De ce suferim? De ce există suferinţă în lumea copiilor? De ce, de ce, de ce?

    Într-o noapte sufletul are un vis. Se face că era într-o pădure, aproape de Satul de Munte. Acolo a găsit o poiană... şi a văzut un copil cum alerga după un fluture. Şi copilul râdea... se juca... şi într-un moment s-a împiedicat şi a căzut. Iarba fiind foarte mare, copilul a avut senzaţia că a căzut în puf sau în pat. Dar sufletul nostru a început să se gândească. Aşa e şi omul, toată viaţa aleargă după ceva, după iubire, după bani, după fericire, după sănătate... Şi la un moment dat cade. Una e să cazi fiind copil, altceva este să cazi fiind om mare. Deja omul mare începe să cadă mai mult psihic sau spiritual. Această cădere noi o numim depresie. Numai că sufletul a învăţat că prin iubire orice se poate vindeca. Şi un suflet îndrăgostit are o singură boală: dragostea.

    Se spune că nu se moare de dragoste şi dor. Dar sufletul nostru a pus prea multă inimă în iubire. Şi-a pus inima pe tavă. Cred că e cel mai frumos lucru, să nu dăruieşti nimic material, nici măcar flori, să dăruieşti pur şi simplu inima. Nu ştiu dacă faci un compromis când te dăruieşti ca persoană cu inimă cu tot, dar e ideal să nu ceri nimic la schimb. Iubirea nu este un troc. Există o mustrare de conştiinţă dacă iubirea nu este reciprocă, dar nu ne putem minţi sufletul la infinit. Şi nici nu poţi cere unui om imposibilul. Între prietenii adevărate, peste ceva timp, au început să se nască cele mai frumoase poveşti de iubire. De ce? Pentru că am avut răbdare să fim suflet lângă suflet.

   Nu există relaţie raţională. O relaţie fără suflet, fără pasiune, fără sentimente, fără nebunia inimii... este o relaţie de genul atracţie sexuală şi punct. Orice atracţie sexuală se consumă doar prin plăcere şi fizic. Nu facem din iubire fizică , chimie sau biologie. Iubirea nu este o carte de anatomie, de matematică sau de medicină. Iubirea nu este un curs de filosofie sau un tratat de teologie. Iubirea este un sentiment care se defineşte doar prin trăire şi empatie. Diferenţa dintre atracţie sexuală şi dragoste este majoră. Sufletul nostru a tot încercat să îşi păstreze intimitatea virgină şi să fie totul ca o taină. Când dragostea este o taină e mult mai plăcut şi mai firesc. Amor sau sex? Amor vine de la latinescul amos care înseamnă trup. Sex vine tot din latină şi se traduce şase. Nu ştim dacă sexualitatea a devenit o cifră sau un număr... dar cândva era un subiect tabu. Diferenţa între erotism şi pornografie este ca între un copil sănătos şi un copil handicapat. Pornografia (chiar dacă a devenit o afacere de milioane de dolari, mai tare ca drogurile) este un handicap. Nu putem pune niciodată semnul egal între pornografie şi dragoste.

    Poate pare puţin bizar. Un suflet virgin preocupat de atâtea probleme. Dar totuşi parcă e aşa o enigmă. De cine este îndrăgostit sufletul? De ce este un suflet virgin? Poate este un suflet naiv? De ce sufletul nostru este interesat de sexualitate, pornografie... ???

    Se pare că sufletul nostru din Satul de Munte caută iubirea curată... dragostea adevărată. Pentru sufletul nostru dragostea este o taină, o artă, un preludiu ancorat în poezie şi fantezii fireşti. Nu ştim de cine este îndrăgostit sufletul nostru, dar poate ne regăsim în povestea lui. Şi noi avem suflet. Şi noi am iubit, am suferit... Şi noi am preferat esenţa erosului: dragostea. Şi noi am fost sau suntem oameni de suflet. Cu sufletul niciodată nu te joci. A avea suflet înseamnă a avea o poveste. Şi de aici începe povestea noastră. Povestea unui suflet.

joi, 10 august 2017

POLITICA ŞI TINERII

    Lumea de azi se întreabă cum de a ajuns o clasă politică mediocră să conducă şi să promulge legi. Toţi când auzim de un politician sau de un partid nou ne întrebăm cu ce ne mai minte... E clar, politica a ajuns să fie doar o afacere. Pentru oameni şmecheri (trântori) care vor să câştige bani pe prostia altora.

     Treptat în politică au intrat şi mulţi tineri. Având speranţa că tinerii au altă viziune şi atitudine, că tot ne-am săturat de balaurii bătrâni, se pare că tinerii (ideea aparţine unei studente de la SNSPA din Slatina, care face şi politică) nu vor să schimbe nimic, pentru că nu vor să se schimbe pe ei şi vin la pachet cu aere de politician, cu orgolii şi un soi de caterincă întâlnit numai la tinerii de azi. În istorie, tinerii care intrau în politică nu aveau orgolii, aveau demnitate. Aveau o cultură şi un bun-simţ de mare valoare. Acum tinerii (unii ancoraţi în manele şi alcoool) au impresia că pot face o altfel de politică. Politica nu se face la club sau la lăutari. Suntem tineri, e normal să ne distrăm. Dar asta nu înseamnă că suntem o nouă cale în politică.

    A face politică fiind tânăr, înseamnă a nu fura. Dacă tinerii de azi (susţinuţi de seniori) încep să combine mentalitatea celor ce au fost... cu cei ce vor să fie, e total greşit. Iese un mare borş. Iar la un moment dat tinerii sunt nevoiţi să facă mari compromisuri şi să gândească numai în linie de partid, ori spre stânga, ori spre dreapta. Un om (mai ales un tânăr) dacă nu e conştient că trebuie să gândească cu mintea lui, face doar o politică de interes. Şi interesul tuturor e banul. Sau funcţia. 

    Există organizaţii de tineret. Se fac multe proiecte. Dar STOP! Totul bine şi frumos până vine campania electorală. Atunci toţi tinerii sunt căţeluşi, masă de manevră, roboţi care aleargă pentru voturi. Voturi pentru nişte caricaturi de oameni. Voturi pentru nişte indivizi care ajung în parlament sau într-o funcţie importantă şi nu fac absolut nimic. Prin prezenţa la şedinţe nu înseamnă că faci politică. Politică înseamnă să faci ceva concret: locuri de muncă, infrastructură, turism, educaţie, cultură, sănătate... Nu e suficient să faci un parc de joacă sau să reabilitezi un cămin cultural, e frumos să faci anumite activităţi (concursuri, jocuri) în acel parc, să faci câteva evenimente într-un cămin. Unele localităţi din Vrancea (de exemplu) sunt nule din punct de vedere cultural.

     Pentru ce intră tinerii în politică? Pentru a face altceva faţă de seniori. Dar cine pe cine învaţă? Atâta timp cât noi ştim doar ura între PSD şi PNL, e jalnic. Că noi trebuie să rupem afişele lor, şi ei ne rup afişele noastre, e trist. A fi tânăr şi a face o astfel de politică nu e doar distracţie, e pur şi simplu caterincă. Lumea s-a săturat de politica pomenilor electorale şi promisiunilor deşarte. Nu generalizăm. Există şi tineri care fac politică într-un mod frumos. Dar majoritatea confundă politica cu un joc pe calculator şi cred că dacă promovează un partid în lumea virtuală, o să se schimbe părerea despre politicieni. E o naivitate şi o ipocrizie la mijloc. Nu poţi crede în ceva ce 99% din populaţia ţării scuipă şi înjură. Noi chiar stăm foarte prost la capitolul salarii şi locuri de muncă, iar tinerii care intră în politică au senzaţia că pot face din rahat bici şi să pocnească. Atunci ce e de făcut? Ştim toţi ce e de făcut, dar nu vrem să facem.

joi, 27 iulie 2017

UN NOU VIS ÎMPLINIT (FLORINA DINU şi ANCA SPIRIDON) - CĂLĂTORII LIRICE / Antologie de poezie

    UN NOU VIS ÎMPLINIT - UN VIS NUMIT POEZIE. Graţie domnişoarei Florina Dinu şi doamnei Anca Spiridon, antologia Călătorii lirice a prins contur şi viaţă. Poate pare ceva absurd, dar cartea este un organism viu.

     Suntem bucuroşi că la realizarea acestui vis a contribuit şi Bianca Elena Ionescu, care s-a ocupat de ilustraţia copertei.

     Despre poezie? Coautoarele Ioana Andreea Dogeanu şi Denisa Aricescu au o viziune aparte despre poezie, iubire şi frumos. Subsemnatul are şi el o părere despre poezie. Ce viziune, ce părere? Regăsim totul în contextul antologiei. Versurile au un cuvânt de spus. Cuvântul - IUBIRE. Ideea de fond este alta. Suntem în plin sec. XXI. Lumea este înfometată după show-uri tv, scandaluri, divorţuri, telenovele, crime, accidente... drame, tragedii şi nu în ultimul rând comedii, divertisment, senzaţional, subiecte tabu etc.

   Oare să mai fie cineva astăzi (în era fast-food şi facebook) interesat de poezie? Oare nu e un soi de fantezie şi nebunie să scriem astăzi poezie? Oare... nu...? Oare... de ce? Prefer doar să mulţumesc colegelor mele coautoare, că nu am uitat ce înseamnă frumosul şi poezia. Nu e un handicap să scrii poezie în contextul actual, e o mărturisire... o provocare.



     De ce am ales din 2012... până în prezent, să sparg tăcerea abia acum? Pentru că am încercat şi alt stil: articole la ziar. Nu sunt pasionat de jurnalism. Nu mă pricep, dar am prins gustul şi a început să-mi placă. Nu sunt mai mult pentru proză şi mai puţin pentru poezie. Am început cu poezia şi rămân un spirit poetic incurabil, dar nu mă consider poet... şi nici scriitor. Sunt doar un cititor care iubeşte să scrie. Prefer să spun că Ioana Andreea Dogeanu şi Denisa Aricescu, au scris mai bine ca mine... şi sunt mândru că sunt prezent alături de ele în această antologie. 

   Chiar dacă se naşte din tristeţe versul, metafora, epitetul... a scrie poezie e o bucurie. Antologia Călătorii liricie e o bucurie. Mulţumim tuturor celor care au colaborat în acest sens! O bucurie şi o întâlnire cu oameni frumoşi.


luni, 3 iulie 2017

Iubirea nu este un compromis, iubirea este o poveste

    Începutul iubirii este dragostea. Sentimentul acela frumos de îndrăgostire. Fericirea de a fi împreună tot timpul. Armonia celor două inimi care bat în universul iubirii. Îţi e drag totul. Da, pentru că la început totul este sau pare a fi o poveste. Treptat vraja iubirii devine realitate. Iar când ne trezim din acest vis şi nu mai vedem totul aşa ideal (şi frumos) ca la început, apar problemele. Problemele de cuplu. Începem să realizăm că suntem oameni şi avem defecte. Iubirea nebună de la prima întâlnire, ba se transformă în posesivitate, ba devine gelozie, apar reproşurile, apar certurile... şi de fapt marea noastră iubire era un  joc. Un joc absurd. Un joc cu inima, sufletul şi mintea celuilalt.

   Şi uşor, uşor iubirea nu mai este o poveste, ea tinde să devină un compromis. Cum se ajunge la acest lucru? Prin faptul că nu suntem sinceri cu noi înşine. Ne place să ne amăgim. Trecem de la o stare la alta. Nu mai vrem să iubim partenerul, vrem să-l schimbăm. Avem senzaţia că în iubire omul ne aparţine şi este obiectul nostru sau jucăria noastră de pluş. Oamenii în orice context se află NU SUNT ROBOŢI. Oamenii care iubesc... au şi raţiune, suflet, sentimente, emoţii, gânduri, viaţă, orgolii, speranţe etc. Chiar dacă dragostea nu are nicio logică, e bine să avem o brumă de raţiune în iubire. Iar cel mai bine este să înţelegem că fără libertate nu există iubire. Modul nostru de iubire e diferit. De ce aşteptăm mereu ca X să ne iubească aşa cum iubim noi? Poate X se preface că iubeşte. Poate noi nu ştim să iubim cu adevărat. Poate aşa ne este dat, ca prin rănile iubirii să ne vindecăm de iubire amăgitoare. 

    Se spune că cele mai dureroase răni sunt rănile iubirii pierdute. Suferinţa din iubire este grea. Dar uneori e matematică. Nu e nevoie să faci filosofie. Poate îţi pare rău, plângi, suferi... După ce analizezi la rece situaţia începi să vezi lucrurile normal. Tu să spunem că ai făcut mici greşeli, gafe... dar nu ceva grav ca să fie un motiv de despărţire. În ciuda acestor fapte fireşti, X se desparte. Tu suferi. Plângi. Nu înţelegi ce se întâmplă. Revenim la ideea de matematică. E clar, şi un copil de grădiniţă înţelege această problemă. Dacă X s-a despărţit (după ce se lăuda cu o avalanşă de cuvinte pompoase şi cu multă iubire, şi mai ales cu ipocrizia: eu nu mă despart niciodată de tine...) înseamnă că nu a iubit deloc sau nu a iubit cu adevărat. A nu se confunda erotismul cu iubirea. A nu se confunda plăcerea cu iubirea. Există şi iubire erotică şi plăcere, dar iubirea adevărată nu se manifestă doar în acest sens. Din păcate acest gen de iubire este atracţie sexuală. Iubirea adevărată este eternitate. Cea mai frumoasă declaraţie de iubire este: o să fiu cu tine până la moarte ... sau: nici moartea nu ne va despărţi. Te iubesc până la moarte... aceasta e iubirea. Iubirea transfigurează moartea. Iubirea trece prin orice. Să nu ne amăgim, iubirea care se desparte nu este iubire. Acolo în inima celui care se desparte (repet - fără un motiv serios) este venin, egoism, orgoliu... Pur şi simplu nu îi pasă de celălalt. Şi mai urât e când se desparte un om care spune că-l are drept etalon pe Dumnezeu. Adică acest om se minte singur şi minte şi pe Dumnezeu. Din păcate aceşti oameni suferă... sau au suferit mult în copilărie. Ori vor să facă rău ca să se răzbune pe decepţiile din trecut. Dar nu înţeleg faptul că dezamagirea şi decepţiile din iubire te pot face să nu mai ai încredere în oameni. Însă aceste persoane calcă pe cadavre cu bună ştiinţă. Din păcate aceste persoane sunt de compătimit, ele nu sunt capabile de iubire. Nu pot , nu vor sau nu ştiu să iubească. Pentru ele iubirea ori este o plăcere de o noapte, ori este o utopie.

    Aşa că, să avem grijă... nu te poţi juca cu sentimentele oamenilor! Nu e nebun cel ce iubeşte, e nebun cel ce răneşte. A plecat? Drum bun! Dacă stăm bine şi privim în natură, nici animalele nu se despart... numai oamenii se despart. Motivul despărţii? Egoismul, orgoliul... În fine, iubirea nu este un compromis, iubirea este o poveste.

duminică, 25 iunie 2017

Cum putem avea un stil de viaţă sănătos în era fast-food?

   Nu o să vorbim despre sănătate sub imperiul refrenului (absolut penibil din punctul meu de vedere) gen: VREM SPITALE , NU CATEDRALE!

     Nu cred că se pune punctul pe i şi nici accent pe ce trebuie în acest context. Hai să mai lăsăm gargara asta ieftină! Nu e vina nimănui (cult, confesiune... filosofie) că sistemul de sănătate e în comă profundă (să nu zic muribund) în România, în afară de politic. Orgoliul politic a realizat marele eşec de a avea minus la sănătate. educaţie şi cultură... şi nu numai. În fine... Ne învârtim în cerc. Politica în România este ca un labirint. Toţi caută ieşirea, dar nimeni nu găseşte o cale de izbăvire, o lumină. Pentru că toţi dau vina pe alţii şi schimbă legi... şi... şi nimic.

Din păcate majoritatea populaţiei din România are probleme de sănătate. Cine să ne vindece? Se spune că medicul şi psihologul eşti tu. Farmaciile ne ajută? Medicamentele nu vindecă, doar ameliorează temporar problema. Cele mai bune medicamente sunt alimentele sănătoase. Avem nevoie de alimente bogate în vitamine, proteine şi minerale, dar cel mai mult avem nevoie de un stil de viaţă armonios. O minte sănătoasă are un corp sănătos. Un suflet sănătos, are un corp sănătos. Şi tot aşa.

Bine , nu avem nevoie de medicamente, dar uneori trebuie. Atunci ce facem? Există suplimente alimentare. Putem apela la un nutriţionist să ne ajute în acest sens. Un nutriţionist nu te vindecă de boli, nu te tratează ca pe un bolnav, ci îţi dă un start. Un sprijin. Îţi dă o stare de spirit normală. Asta ne strică pe noi mult în ziua de azi, lipsa de normalitate. Pare a fi mai normal să mănânci la fast-food (nu zice nimeni să nu încerci foarte rar de poftă, dar să nu faci exces) în loc să găteşti ceva şi să pui accent pe alimente crude. Ideal ar fi să fie o alimentaţie fără prăjeli. Sensibilitatea stomacului nu permite prăjeli. Dar noi mâncăm orice şi oricum şi ne mai întrebăm de ce ne e rău. Secretul stă în alimentaţie sănătoasă şi sport. Dar asta nu înseamnă că numai aşa am scăpat de toate problemele de sănătate. Există diferenţe. Şi să nu uităm: nu tot ce zboară se mănâncă!

Unora le place ceva, altora altceva. Trebuie să eliminăm factorii de stres. Deja a devenit o modă azi cu tratamente naturiste. Parcă ar fi un miracol. Unii merg pe ideea de ceaiuri. Alţii încearcă produse homeopate. Mulţi nu cred în nimic. Unii sunt reci şi nu concep vindecarea prin metode naturiste, la ei dacă e ceva serios operaţia e totul. Iar majoritatea sunt fixaţi pe medicamente chimice, alopate. Sinteza asta chimică îţi distruge ficatul, dar e ca la fumat - fumatul dăunează grav sănătăţii - , dar tot se fumează. Deci cu bună ştiinţă ne place să luăm droguri (medicamente alopate).

Repet nu există vindecare rapidă prin nutriţie, dar există o altfel de viaţă. Dacă suntem leneşi şi nu vrem să avem un program sănătos din toate punctele de vedere, nu are rost să ne mai plângem. Viaţa şi sănătatea ţin cont şi de o alimentaţie bogată în vitamine şi proteine. Nu moare nimeni dacă mănâncă sănătos. Gândire pozitivă. Atitudini. Iubire... Viaţa e un miracol. Începutul unui stil de viaţă sănătos: alimentaţia... Apa. Doi litri de apă pe zi. Nu e poezie, nu e fantezie. Apa e foarte importantă pentru organism. Apa este esenţa vieţii.