SFANTA TREIME ESTE O REALITATE...

   Sfanta Treime este o Realitate, nu un simbol. Tatal, Fiul si Sf. Duh, simbolizeaza ceva in chip real. Nu e nimic fictiv. Tatal este Proniator sau Creator. Fiul este Mantuitor si Duhul Sfant este cel ce implineste sau Sfintitor. Sf. Treime nu-i o idee filosofica. Sf. Treime este o Taina ancorata in Trei Persoane ce slujesc impreuna. Sf. Treime este Dumnezeu-Unul, nedespartit si nevazut. Sf. Treime este o Bucurie si o comuniune a Iubirii. Sf. Treime este Teologia teologiilor si Fiinta Realului absolut.

Biblioteca personala belu danut - 1 000 de carti

Cuvantul IUBIRE

     Daca spui astazi iubire se intelege "interes". Daca spui dragoste, se intelege "sex". Daca spui "te iubesc!" , se interpreteaza: "vreau bani! sau fa-mi un cadou scump ca sa te cred!" Nu stim cum sa numim iubirea-iubire. Iubirea reala si dragostea adevarata. Nu stim care este cuvantul potrivit pentru iubire.

    Credem in iubire, dar nu credem in Dumnezeu care este Iubire. Credem in sentimente... Credem in ceva care aduce placere, dar nu credem in suflet, viata vesnica si mantuire. Toate astea sunt niste "chestiuni" (zice tanarul postmodern) bizare. Simple iluzii. Fantezii.

     Cine a zis ca religia este o iluzie? Nu cumva S. Freud? Oare avea dreptate? Oare iubirea este tot o iluzie, o amagire? Oare chiar nu exista iubire? Toate relatiile de iubire sa fie un joc stupid?

     Nu raspundem. Nu intram in polemici pe tema iubirii. Spunem doar atat, de ce sunt casnicii de peste 50 de ani si de ce bunicii nostrii nu stiau de divort sau despartire? Cumva oamenii din trecut au inteles ca iubirea trebuie convertita in prietenie si ca dragostea nu tine decat vreo 2-3 ani, iar apoi se vede cum stau impreuna "tinerii indragostiti" (proaspat casatoriti). Dupa vraja iubirii se vede daca putem sa ne suportam pana la moarte sau nu.

     Cuvantul IUBIRE este o melodie. Iubirea este o arta. Trebuie sa fii cineva special ca sa stii sa iubesti frumos si sa pastrezi relatia in armonie, pace si prietenie. Daca esti un mitocan... pardon un "smeker" , transformi "iubirea" in sexualitate si pornografie. Din pacate, in acest context pseudoerotic nu mai este vorba de iubire, ci de placere si nimic mai mult. Femeia devine un obiect sexual, iar barbatul un robot ce-si satisface niste pofte trupesti si punct. Trece la alta si la alta... si tot asa pana se plictiseste. Apare rutina si se trezeste ca nu asta e iubirea. IUBIREA ESTE O FLOARE DE COLT.

Pretul iubirii

    Pretuim iubirea pentru ca e cel mai sublim si virgin sentiment din cate exista in fiinta umana. Ne-am intrebat vreodata oare ce pret are iubirea?

     Pretul iubirii este nepretuit. Pretul iubirii este "moartea". Sa mori pentru persoana iubita. Sa stii sa mori si sa renasti in vesnicie prin dor si mantuire.

     In ziua de azi iubirea pune pret pe bani. Facem cadouri scumpe. Daruim tot ce avem si material si sentimental. Incercam sa aratam persoanei iubite cat de mult tinem la ea.

    Doar banii au valoare in contextul "te iubesc!" ? Nu exista iubire acolo unde nu sunt bani? De ce vrem sa cumparam iubirea material? Cred cu tarie ca ne amagim. Iubirea adevarata nu inseamna bani, sex si lux. Marile povesti de iubire nu au tinut cont de bani si de avere. Marile povesti de iubire au tinut cont de credinta si adevar.

     Inima si sufletul nu are nevoie de bani sau de cadouri scumpe. Inima nu o cuceresti prin telefoane de ultima generatie, masini scumpe si vacante in Dubai. Inima o cuceresti cu o floare si cu un sarut. Inima o cuceresti cu o poezie.

     Cu toate astea au si banii rostul lor intr-o relatie. Nu sunt absurd. Normal ca nu iesi in oras la o prajitura si platesti in versuri sau zambete. Are si dragostea pretul ei firesc. Nu conteaza cat costa ceva pentru a face fericita persoana iubita. Conteaza indragosteala si amagirea. Adica nu e bine sa punem accent pe prea multa indragosteala si manele. Degeaba spunem prin lalaiala: te iubesc si te ador/ pentru tine simt ca mor... , daca nu e adevarat.

      Iubirea adevarata este atunci cand iti dai intalnire in cer. Rogi cerul sa te cunune si stelele sa-ti fie lumanari de taina. Soarele sa-ti fie inel de logodna si luna sa-ti fie duhovnic. 

       In final, pretul iubirii este vesnicia. Iubesti pentru toata viata si dincolo de mormant. Nimic nu te opreste sa iubesti si indiferent de situatie nu parasesti iubirea, nu te desparti si nu faci pe nimeni sa sufere. Probabil aceasta iubire este un ideal (sper sa nu fie o utopie) , dar sincer sa fiu prefer iubirea-prietenie si prietenia-iubire. Iubirea agape (cum spun grecii) aidoma prieteniei si nu doar iubirea eros.

Dorul de Sus

    Intr-o noapte un copil isi cauta mama si plangea. Lacrimile copilului au curs pana cand satul "Dorul de Sus" era inundat. Toata lumea se ruga de copilas sa nu mai planga. Copilul nu se oprea din plans. Un nene Gheorghe, se gandeste cum sa aline suferinta acestui biet copilas. Batranul stia intreaga poveste. Timpul a trecut si mama copilului tot nu era de gasit. Doar acest batranel stia de ea. Isi lua inima-n dinti si merse direct la copil.

- Auzi draga, daca mai plangi mama ta se supara si e trista!

- Dar dumneata stii unde e mama mea?

- Da, stiu...

- Unde este, intreba copilul suspinand.

- Undeva...

- Unde undeva?

- Undeva departe unde dorul nu o arde.

- Unde nene unde?

- Sus in cer mai blegule.

- Pai ce cauta mama mea sus in cer?

- Doarme...

- Doarme?

- Da.

- Si cum s-a suit ea sus in cer, cum?

- Aici este o taina dragul meu.

- Ce-i aia o taina?

- Tu iubesti?

- Da.

- Pe cine?

- Pe bunica mea.

- Si poti explica de ce o iubesti pe bunica ta?

- Nu.

- Pai asta inseamna taina.

- Aha, am inteles. Dar totusi sper sa-mi gasesc mama.

- Unde sa o gasesti?

- Acolo sus in cer.

- Tu vrei sa mergi in cer dupa mama ta?

- Da.

     Copilul nu si-a dat seama ce zice si Dumnezeu a luat copilul sus in cer sa-si vada mama. Era asa ca intr-un vis. Totul era alb. Copacii parca zambeau. Florile dansau de bucurie. Era o atmosfera de sarbatoare. Dupa multe cautari prin acest taram minunat, copilul isi gaseste mama si o intreaba:

- Mama, mama... ce faci aici?

- Traiesc in vesnicie fiul meu iubit! Sunt fericita!

- Dar acasa la noi nu erai fericita?

- Nu...

- De ce mama?

- Tatal tau...

- Stiu mama, stiu...

- Bea si se certa cu mine... Of, devenea violent si ma injura, apoi ma batea pana la sange. Consumul exagerat de alcool ii lua mintile si simteam ca sunt in iad... Ma durea...

- Ce te durea mama?

- Sufletul si inima...

- De ce?

- Din cauza tatalui tau.

- Dar noi te iubim mama! Eu si bunica te asteptam acasa...

- Nu pot sa mai vin acasa dragul meu copil! Aici este casa mea.

- Mama, mama, mama... ma-ma... ma-maaa...

     Cand spui ma-ma, ti se lipesc buzele de doua ori. Mama e cuvantul ce sta mereu pe buzele inimii. Daca mama sufera, inima plange. Copilul s-a trezit si a plans iar. Plange si azi. Plange de dor...

Nimic legat de politica

    Traim intr-o tara in care credem ca avem de toate, dar saracia e la loc de cinste. Vrem sa ne imaginam ca Romania este o tara de top, dar e la periferia UE din multe puncte de vedere. Avem taxe si impozite, dar nu avem infrastructura, agricultura, turism, economie si locuri de munca. Nici la capitolul educatie, cultura, sanatate si sport nu stam excelent, dar ne place sa ne mandrim cu Simona Halep, Hagi si Steaua.

    Valorile sunt valori indiferent de natiune, nume si culoare. Aceste valori sus amintite nu sunt de ici de colo, insa tot ne chinuim la fotbal sa ne calificam la un campionat mondial sau european.

    Ce se intampla? Romania este o tara extrem de frumoasa, oare nu are noroc? Daca este o tara frumoasa, atunci de ce se vorbeste urat despre noi in strainatate? De ce romanii sunt asociati cu tiganii si de ce suntem facuti hoti, curve, porci, caini...? Suntem bogati in forme de relief, credinta si omenie, dar tot nu ne emancipam si nu ne civilizam & mdernizam ca afara. Ce ne lipseste?

     Avem de toate, dar parca nu avem nimic. Batem pasul pe loc de 25 de ani in democratie si plus ca am stat in bezna vreo 45-50 de ani de comunism. Acum ne-am ancorat in neant si ne-am adancit intr-un abis profund.

     Se pune bon fiscal pe bacsis, dar coruptia este in floare. Se cere rovinieta (taxa de drum la masini) , dar drumurile patriei sunt praf si pulbere. Ma frapeaza tot ce face statul si ma deranjeaza ca face prost. Vede ca face prost, dar tot asa face. Gen claza zero. Aveam asa mare nevoie de clasa zero sau altceva trebuia schimbat in sistemul educational romanesc?

     Conceptul de invatamant si limbajul. Cred cu tarie ca este nevoie de o reforma adevarata in domeniul acesta pedagogic. Este nevoie de un nou concept. De altceva. Putem sa educam intr-un limbaj mai adecvat si mai putin tehnic. Nu vorbesc tinerii intr-un limbaj academic. Din pacate ei folosesc (in mare parte) un limbaj obscen si violent (agresiv). Cum putem face sa stopam acest limbaj murdar?

     Trebuie sa apelam la politici de stanga sau de dreapta ca sa ne schimbam? Se pune mereu accentul pe politica in orice context? Se poate face ceva si fara politica? Sau se poate face o altfel de politica? Daca nu se poate face nimic, atunci sa mergem toti la culcare si sa mancam, sa bem, sa ne distram... caci tara e pe maini bune. Mai are putin si trece din UE, in cosmos. Acolo nu e oxigen, dar poate e mai bine si nu este nimic legat de politica.

Frumos vs. urat

    Putem pleca de la expresia : ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place! sau putem pune accent pe contextul frumos vs. urat. Din pacate sunt foarte multe persoane care au un chip frumos, dar au un suflet si un caracter urat. Nu generalizam. Asta nu inseamna ca orice om frumos e murdar si urat la suflet sau orice suflet frumos e urat la chip.

    Noi ca barbati, iubim femeile frumoase si ne oprim imediat la estetic... Nu intram mai profund in esenta si taina femeii si nu ne intrebam retoric de ce iubim femeile? ... Nu reducem femeia (ca autorul Mircea Cartarescu) doar la sex si sexualitate. Nu plecam la drum cu gandul ca femeia este un "intrument sexual" , un "obiect erotic" sau o "masina de placeri". 

     Ne indragostim si ne plac femeile frumoase, dar ne gandim de ce ne indragostim de chip si trup ... si nu de suflet si caracter? Oare traim toata viata cu dragostea si frumusetea de la inceput? Nu stiu de ce , dar aceasta viziune elimina din start sansa oamenilor "urati" sa se indragosteasca si sa fie iubiti. Ei sunt condamnati sa fie singuri? Nu, ei pot sa fie mult mai fericiti decat oamenii asa-zisi frumosi.

     La Dumnezeu nu este om frumos si om urat, femeie frumoasa si femeie urata, barbat urat si barbat frumos, copil urat si copil frumos... La Dumnezeu este om bun si om rau, om cinstit si om pacatos.

     Pana la urma ce este frumos si ce este urat? Asta se vede in ochii celui care priveste. Pentru mine ceva poate sa fie foarte frumos (un peisaj, un chip, un om...) , iar pentru altcineva poate sa fie urat sau chiar hidos. Depinde de cum privim frumosul si uratul. Nimic nu exista mai frumos decat armonia intre trup si suflet. Sa ai in minte ceea ce ai si in inima. Sa ai pe chip ceea ce ai si in suflet. Bucuria din suflet se vede pe chip. Daca este un chip bland si un suflet smerit esti cel mai frumos om din lume.

     Daca esti foarte frumos la chip si te mandresti, ajungi sa te uratesti la suflet, caci mandria este ceva urat fata de Dumnezeu si de toata lumea. Un om arogant si trufas iese mereu in evidenta cu ceva urat si e neplacut, e chiar antipatic. Un om modest si dragut... e mereu simpatic si bun.

      Intre frumos si urat trebuie sa existe o transfigurare. Pentru Mantuitorul Iisus Hristos, a fost "urat" sa fie rastignit pe cruce intre doi talhari, dar va fi fost extraordinar de frumos sa faca voia Tatalui si sa biruiasca prin iertare si Inviere. Deci, cel mai frumos e sa nu fie prea urat. Sa nu fie un model urat. In orice lucru frumos exista si parti urate. In doi frumosul completeaza si uratul ramane in urma. 

    PS. : Nu-i frumos sa fii urat, dar nici nu-i urat sa fii frumos!