miercuri, 23 martie 2016

Despre campania electorală

     Peste o lună va începe campania electorală. Suntem tare curioși dacă partidele din România sunt capabile să facă o campanie în stil occidental sau în stil american.    

      Anul acesta avem o nouă lege electorală care nu mai permite orice și oricum. Afișe pe toate gardurile și stâlpurile. Bannare... Găleți, cozonaci, cărți de rugăciuni cu 100 de lei etc. Căci nu-i așa, omul recent se închină la dumnezeu-banul?

       În fine... S-au anunțat candidaturile. Unii s-au supărat și au plecat din partid. Alții au rămas pe principiul: are de toate, are de toate/ are putere (bani) și are spate...

    Un jurnalist vrâncean deja a remarcat faptul că se poartă precampania cu mărțișoare, flori și felicitări... 1 Martie și 8 Martie este în fiecare an. Marile Sărbători creștine (Paștele și Crăciunul) sunt în fiecare an. Din păcate în politikie accentul pe aceste evenimente cade din patru în patru ani. De ce? Fiindcă se apropie voturile și se merge pe ideea că orice vot contează. Dar putem oare convinge lumea cu un mărțișor, cu o floare sau cu o felicitare? Nu spune nimeni că nu e nevoie și de așa ceva, dar altfel.

      În primul rând lumea vrea mai mulți tineri și mai multe femei în politică. Lumea vrea cu adevărat o schimbare de imagine. Lumea s-a săturat de proiecte pompoase, promisiuni deșarte, polemici și compromisuri liberalo-socialiste.

        Lumea de azi vrea altceva. Vrea o campanie curată și civilizată. Vrea o nouă atitudine și demnitate din partea candidaților. Vrea o strategie, o viziune și ceva concret. Vrea lucruri mărunte, dar făcute frumos. De exemplu, dacă într-o comună există fântâni lăsate în paragină, garduri de la biserici nevăruite sau gardul de la terenul de sport care arată dezolant, zone de gunoaie... etc., ce putere mai are gargara candidaților dacă nu pun mâna și fac ceva în acest sens?  Lumea vrea puțin din fiecare. Nu interesează pe nimeni cearta primarului X cu Y. Nu contează cearta dintre contracandidați. Oamenii (alegătorii) vor fapte nu vorbe. Vor o altfel de politică. Vor o politică a bunului-simț și nu o politică a jignirilor și a acuzelor.

         De ani de zile s-a făcut campanie numai pe demagogie, ipocrizie, scandal, corupție și mizerie. Un partid a lovit în altul. Toți se scuipă, toți se-njură/ dar i-am prins cu rața-n gură... Nu e nimeni mai presus. Toți candidații (care s-au perindat de la un partid la altul) au pete. Treaba noastră nu e să vedem gunoiul din ochiul altuia, ci să vedem bârna din ochiul nostru. Dacă și anul acesta se face o campanie murdară, înseamnă cu suntem fără omenie și fără caracter. Dacă se merge pe ideea că doar cu o floare se face primăvară... Că lumea pune botul la un mărțișor și o felicitare, e grav. Repet lumea vrea atragerea de investiții și fonduri europene, lumea vrea infrastructură, locuri de muncă, curățenie, iluminat public, civilizație... Nu știu gândesc, cu banii de flori și mărțișoare (se pot face și astea dar în alt mod, gen să le confecționeze tinerii manual) se pot face pachete pentru anumite familii nevoiașe. În satele unde există pădure se pot planta copaci. Se pot organiza concursuri de ciclism... Se pot face multe. Întrebarea e se vrea? Se vrea o altfel de campanie electorală?

miercuri, 2 martie 2016

Despre obsesie și oameni geloși


    De la bun început mărturisesc că nu am intenția să fac psihologie în acest context. Cartea Obsesia de Ioan Grigoresu (carte citită de mine acum câțiva ani) este un bun reper dacă ne interesează literatura și psihologia...

         Sunt și alte cărți de specialitate despre obsesie și obsesii, dar nu doresc să mă opresc la psihologie, psihoze  și alte anomalii psihice. În fine... Dacă vrem profilul științific al obsesiei și al geloziei avem de unde să ne informăm.

         În DEX definiția cuvântului obsesie este: OBSÉSIE, obsesii, s. f. Tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conștient de caracterul anormal al acțiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conștiinței, stăruitor și anormal; preocupare chinuitoare. [Var.: (Înv.obsesiúne s. f.] – Din fr. obsession.

     Cunoaștem problema din alt punct de vedere (poate am avut sau avem și noi o obsesie) prin forma de a fi obsedat. Prea ușor se aduce o acuză de genul acesta, dar persoana în cauză consider că suferă și nu se vede ca om interior, ci doar preferă să pună etiche precum: obsedat, nebun, gelos, idiot...

     A fi obsedat înseamnă a face stop cadru doar pe o idee sau pe o persoană. Noi nu vrem să înțelegem că lucrurile din lumea asta și anumite persoane (mă refer în ceea ce numim sentimente și îndrăgostire) nu ne aparțin în mod autoritar și autonomist. Doar dacă suntem bolnavi de egosim și avem impresia că tot ce avem e proprietatea noastră personală.

      Greșit. Fiecare om e liber să vină și să plece din viața noastră. Nu putem noi să fim stăpâni pe libertatea altcuiva. A da parola (așa-zisei persoane iubite) de la FB cred că e ceva nepotrivit și care ține de obsesia de a controla... Această chestiune (pe care o resping cu argumente gen: dreptul la libertate, intimitate și integritate...) e o formă de gelozie născută dintr-o obsesie teribilă. Obsesia de a avea ceva care nu e al tău.

       Bun. Ești într-o relație. Ai iluzia că iubești și că ești iubit. Dacă vorbim de iubire... atunci de ce punem accent pe gelozie virtuală, obsesii și de ce vrem parola de FB? Iubirea nu înseamnă respect, înțelegere, libertate...?

       Îmi pare rău să zic acest lucru, dar a iubi nu îneamnă a fi gelos, a fi obsedat sau a controla. Iubirea nu e obsesie, iubirea e bucurie, dor, poezie... Din păcate în zilele noastre iubirea a devenit o obsesie. Unoeri doar ni se pare că iubim sau că suntem fericiți. O astfel de obsesie poate am avut și eu, dar m-am vindecat foarte repede.

          Asemenea persoane din viața noastră (care nutresc diverse obsesii) nu au ce căuta. Nu e cu supărare dacă alegem să păstrăm o mică-mare distanță față de aceste persoane. Sunt oameni care îți fac rău și tu îi ierți, dar sunt oameni care nu înțeleg că e de ajuns că ți-au făcut rău. Adică e normal să accepte că tu ești altfel și nu te regăsești în obsesia acestor oameni. 

            Poate cineva se întreabă, dar de ce sunt acești oameni obsedați să facă rău? Din neștiință, din lipsă de caracter, din imoralitate, din prostie... Din faptul că ei au sindromul de narcisism extrem de dezvoltat. Din mândrie, trufie, orgoliu... Oamenii care se mândresc (exagerat de mult) nici nu-și dau seama de răul care-l fac. Fac rău pur și simplu.

       Poate altcineva întreabă de obsesia sexuală sau de ce unii oameni sunt obsedați sexual? Sexualitatea este o normalitate și trebuie tratată ca pe ceva firesc. Acolo unde a devenit o obsesie sunt probleme de altă natură. Nu intrăm în subiectul deviaților psihice.

           De ce acele persoane care au diverse obsesii nu-și văd lungul nasului? De ce nu se analizează intrinsec? De ce nu-și recunosc boala? 

          Să nu interpretăm! A căuta pe cineva cu drag, ați părea rău de cineva care are un comportament neadecvat, a avea compasiune, solidaritate... nu înseamnă a fi obsedat.

              A fi obsedat înseamnă a suna un om de mai mult de trei ori (știind sigur că acel om nu vrea și nu are plăcerea să-ți răspundă) și de a da mesaje urâte... A fi obsedat înseamnă a sta cu poza în mână a unei persoane pierdute (după o despărțire sau din alt motiv) toată ziua și a plânge. A fi obsedat înseamnă a trimite mesaje pe FB cuiva care nu te bagă în seamă. A fi obsedat înseamnă uneori a fi nesimțit.

               În mare parte astfel de obsesii au oamenii geloși. Chiar dacă se spune "când iubești devi gelos" nu cred că iubirea înseamnă gelozie sau posesivitate.

                    Dacă dorești să fii stăpân, poți cumpăra un animal și-l dresezi cum vrei. Mai ales un câine. Omul e o ființă rațională și liberă. Nu are dreptul nimeni să îngrădească libertatea omului prin "iubire" și violență.

                  Suntem oameni. Greșim. Putem să avem anumite scăpări, dar nu putem să monopolizăm libertatea cuiva sau să cerem să șteargă anumite poze de pe FB doar de dragul nebuniei și obsesiei noastre. Dacă suntem geloși... asta e altă problemă. Dar gelozia a devenit ceva agresiv. Mulți oameni geloși se ceartă cu prietenii pentru ași apăra teritoriul sentimental. Hai să fim serioși! Nu putem strica relațiile cu anumiți oameni din cauza geloziei. Nimeni și nimic nu-ți confirmă stabilitatea în dragoste. Nu poți ține pe cineva alături de tine cu forța, Dragoste cu sila nu există. Există mici obsesii și neacceptare a ceea ce ești tu ca om. 

                  Majoritatea acestor persoane geloase și cu obsesii, vor să fie vedete. Ignoră realitatea și nu înțeleg că nu sunt o entitate. Oricum... după multe obsesii, omul în cauză (el sau ea) o să regrete căci persoana respectivă pentru care lupta (ca un venerabil obsedat) nu o să fie a lui toată viața. Filmul îndrăgostirilor de azi e un film de scurt metraj care nu se termină cu Happy and, ci cu Game over

                      Constat cu durere că unele domnișoare acum nu-și mai doresc un prieten sau un iubit... sau o relație serioasă, ci ele vor ori un prost cu bani ori un obsedat... Un tip obsedat de ele sau un individ pe care să-l manipuleze... Unii masculi  în schimb se cred macho sau Don Juan și caută fete pe care să le domine și să le valorifice doar ca trofee sau ca obiecte sexuale.

                         Dar asta nu înseamnă că marile povești de iubire sunt pe cale de dispariție sau că toatele fetele și toți băieții sunt aiurea. Nu toți oamenii sunt geloși, obsedați... Și nu toți oamenii se cred vedete. Unii se cred și sunt doar oameni. Fără obsesii și alte psihoze postmoderniste.