Inima: Imi e dor, imi e dor de iubire... iubesc cu patima si dor...
Ratiunea: Aseara te-am prins cu iubirea... Cu iubirea-iluzie... Erai sa mori de inima rea... Iti faci singur sange rau! Ce naiv esti omule! Ce naiv, absurd, ridicol si fraier esti! Nu vezi ca nimic nu exista, totul e neant, vid si abis de suferinta... Crezi in iubire?
Inima: Da, cred in iubire si sufar din iubire.
Ratiunea: Gata, m-am lamurit! Esti idiot... iti place sa suferi! Asta e problema ta: iti place sa suferi! Tu nu vezi ca viata e o vale a plangerii... Tu traiesti in carti, in vise, in lumea ta ... Tu esti idealist si utopic!
Inima: Nu, nu... sunt realist. Cred in Dumnezeu si-n iubire. Scuze de acest pleonasm!
Ratiunea: In ce crezi? In Dumnezeu? Esti nebun...??? ... Care Dumnezeu? Unde este Dumnezeu? Ideea de Dumnezeu sau Ipoteza-Dumnezeu, vrei sa zici? Dumnezeu nu exista. Dumnezeu este o minciuna a Bisericii sa fure lumea de bani. Dumnezeu e mort pentru ca lumea e ancorata in suferinta si El doarme. Nu sunt argumente stiintifice in favoarea lui Dumnezeu. Nu poti explica logic pe Dumnezeu. Deci - priveste in jur, uite cata suferinta este: Dumnezeu nu exista.
Inima: Suferinta e o stare. Nu Dumnezeu ne-a adus in suferinta. Omul isi provoaca suferinta singur, cum ai zis si tu. Dar omul autonom isi face din minte dumnezeu si uita de Dumnezeul Cel Adevarat.
Ratiunea: E normal sa zici asa, esti inima, om-inima... ai sentimente, dar nu vezi in ce lume traim? Iti place sa privesti cu ochelarii de cal? Fara ratiune si logica nu exista nimic. E prea copilaresc sa credem in Dumnezeu, mai ales in acest context materialist si tehnic. Nu vezi la ce nivel a ajuns stiinta umana astazi? Nu vezi ce sus este informatica si internetul? Chiar asa nebuni sa fim sa credem in Ceva ce nu se poate explica logic?
Inima: Logica lui Dumnezeu este credinta. Nici iubirea nu se poate explica si exista. Nu poti afirma ca nu exista iubire.
Ratiunea: Credinta e pentru prosti (inculti si batrani) si oameni slabi. Cei destepti si tari... nu au credinta. Nu au nevoie de credinta. Credinta este o iluzie, la fel ca iubirea.
Inima: Tu crezi in iubire?
Ratiunea: Cred, dar nu cred cu adevarat.
Inima: Atunci, iubirea este un paradox?
Ratiunea: Poate sa fie. Pe mine nu ma intereseaza iubirea. La ce folos atata iubire cand lumea sufera si moare de foame?
Inima: Iubirea e mantuire... hrana cereasca si cale catre vesnicie.
Ratiunea: Esti sedus de metafore si figuri de stil. Care vesnicie? Traim doar in prezent, nu mai este timp de vesnicie.
Inima: Bine, eu sunt sedus de metafore si tu esti robit de mandrie...
Ratiunea: Mandria e atuul oamenilor puternici. Fara mandrie... ratiunea este o inima franta.
Inima: Iar inima fara ratiune... este o metafora fara sens.
Ratiunea: Deci e bine sa cautam o armonie intre inima si ratiune.
Inima: Da.
Ratiunea: Eu incerc sa caut... dar nu sunt sigur daca am sa gasesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu