Incerc sa gandesc teologal. Sa ma raportez la secolul in care traim, prin viziunea ortodoxa (ortodoxie) si filosofie. Viziunea otodoxa, care e lasata pe locul doi in pofida psihologiei si sociologiei, nu e o viziune ingusta, precum gresit afirma umanismul. Viziunea ortodoxa e o viziune limpede si integrala. Nu duce lipsa de nimic. Psihologia, sociologia si filosofia nu e mai presus de Ortodoxie. Nimic nu e mai presus de credinta, fiindca prin credinta si cunoastere ortodoxa, ai nadejde de mantuire. Nu mantuieste psihologia, sociologia sau filosofia. Sunt bune, nu zic nu. Sunt discipline bune, doar daca se trateaza ortodox. Daca se imbina credinta cu stiinta e foarte bine. Fara credinta in stiinta se ajunge la stiinta fara constiinta, la pseudostiinta. Desigur, si in credinta sunt probleme, sunt extreme. Sa ne gandim la insul "ortodoxist" , la mentalitatea habotnica. Habotnicia, obsesia si dependenta religioasa, superstitiile, credintele populare (dupa mintea simplista a omului lipsit de cunostinte teologice) , fanatismul religios , si alte chestii de genul, sunt mai nebune decat nihilismul, ateismul si ultra'rationalismul omului autonom. In fine... Am mai vorbit de aceste lucruri periculoase din Religie si Stiinta. Sa ne ferim de psihologism, new-ageism, fixsism, fanatism si nihilism! Chiar in teologie se poate sa o luam razna. Atentie, nicio stiinta nu da ceva in plus daca nu esti in comuniune cu Dumnezeu. Pur si simplu: Nimic fara Dumnezeu.
Caut sa lamuresc o prietena in acest sens si ajung sa ma lovesc de cuvinte gen: "esti insuportabil... nu putem sa fim niciodata impreuna si nici macar prieteni". Din ce cauza s-a suparat domnisoara? Ea a ales calea psihologiei. Petre Tutea spune in cartea "OMUL - tratat de antropologie crestina" , "calea umana" (ca sa nu zicem calea umanista, caci psihologia e o stiinta umanista). E cls. a 12-a si vrea sa dea la psihologie. Imi recomanda o carte si sustine ca "psihologia e mai tare ca ortodoxia". Asa spun toti laicii care fac psihologia. Una e sa studiezi psihologia, filosofia si alte stiinte umaniste, si tu sa ramai tot ORTODOX (intru gandire, simtire si traire) , si alta e sa studiezi psihologia si sa ai iluzia ca psihologia e "regina stiintelor". Cartea recomandata de prietena mea din Cluj este: Constienta - capcanele si sansele realitatii de Anthony de Mello (editura For You).
Nu e nimic rau ca a ales psihologia, doar ca i-am aratat ce zice Pr. Dumitru Staniloae despre psihologie. De ce deranjeaza marele teolog roman? Sincer, eu i-am zis ce simt. Nu-mi place nici mie personal psihologia. Fac acel modul de psihopedagogie la facultate si nu ma omor pentru acest domeniu. Din liceu nu m-am dat in vant dupa psihologie. Nici Petre Tutea, nici Nichita Stanescu nu credea in "psihologie". Am pus in ghilimele pentru ca psihologia nu e o religie, ci e "stiinta care studiaza psihicul uman si problemele sufletului". Repet, nu e rea psihologia, e rea iluzia ca psihologia e cea mai tare. Exista si psihologie ortodoxa. Chiar daca in mare parte parintii psihologiei au fost atei (S. Freud, C. G. Jung etc.) , asta nu inseamna ca psihologia nu e buna. Nu e buna cand ataca ironic si acuza Religia. Asa e si filosofia, Degeaba vine in contradictie cu Religia. E urat sa zici "religia e o iluzie" (Freud) , "Dumnezeu este o fictiune" (Kant) etc. De ce sa nu fie un DIALOG intre Religie (Teologie) , Stiinta si Filosofie? Albert Einstein si Isac Newton au fost oameni de stiinta religiosi. Au fost modesti si seriosi. Nu au exagerat cu psihologia, cu stiinta sau cu filosofia. De ce azi se ridica pe un piedestal "zeita stiinta" (tehnologia) , psihologia si filosofia?
In fine... Fiecare alege ce vrea. Face ce vrea. Suntem liberi sa studiem ce dorim, ce ne place. Doar ca e pacat daca studiem ceva si ne lepadam de ortodoxie. Mai auzi pe unii care sunt umanisti (rationalisti) pur sange, ca Religia manipuleaza. Poate vor sa spuna ca mass-media si politica manipuleaza. Religia nu manipuleaza. Religia indeamna. Recomanda o cale, un drum, o viziune, un mod de viata. Nu obliga pe nimeni sa faca asa. Credinta nu se impune. Nu poti forta pe cineva sa creada. Credinta se traieste si se primeste prin convertire si revelatie.
A gandi teologal inseamna a interpreta lumea, omul, viata... din punct de vedere teologic si filosofic.
Vorbesc cu un prieten, candva frate de suflet, despre o polemica intre mine si altcineva, din intamplare (de fapt nimic nu este intamplator, dar e o ironie, o gluma zicand "din intamplare") cu el la facultate. Si imi spune: "tu esti de vina, tu cauti discutii de genul asta etc. etc." Deci, eu sunt de vina ca ne despart polemicile. De ce ne despart polemicile? De ce nu se poate sa fii prieten cu cineva chiar daca intrii in polemici pe dieferite subiecte?
Tu crezi ca ceea ce faci tu e cel mai bine. Aproape ca pui monopol pe adevar si te raportezi la sine ca la ceva absolut. Total gresit! Au fost altii inaintea ta care au facut religie, stiinta, filosofie, istorie, literatura, muzica... Tu esti doar un amator astazi. Un amator de cultura. Nu incepe lumea cu tine si nu se sfarseste nimic cu tine.
Daca nu punem accent pe persoana si pe taina, ne-am pierdut in tehnologism, umanism si postmodernism.
Tu crezi ca detii adevarul in tot ce gandesti? Petre Tutea ne spune ca adevarul si purul (ceea ce este pur) nu se obtine la scara umana, decat prin credinta. Dar asta nu inseamna ca omul este adevarul si ca stie adevarul absolut. Prin credinta, nadejde si dragoste - omul pastreaza adevarul nealterat. Nu se da el singur izvor al adevarului. Bunul Dumnezeu cunoaste Adevarul in mod absolut. Omul recunoaste adevarul. Nu este omul adevarul. "Omul masura tuturor lucrurilor" e o idee care exclude pe Dumnezeu. Nici Ideea de Dumnezeu nu e luata in calcul in aceasta ecuatie umanista (preluata de umanism din antichitate). Pacat. S-a scos din context Ideea de Dumnezeu si s-a pus omul deasupra tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu