Emotii

   Pasesc smerit spre universul cartilor. Altii spun lumea cartilor. Prefer sa spun universul cartilor, fiindca universul cuprinde totul. Totul din punct de vedere filosofic si literar. Avem iluzia sau certitudinea ca facem literatura. In acest context, criticii isi fac meseria. Ei se pricep sau au impresia ca se pricep la literatura. Noi incercam "sa carpim cerul cu stele". Ne pierdem (cu rost) in universul scrisului. Cadem (constient) in "istoria cuvintelor". Colindam din univers in univers. De la universul cartilor la universul scrisului. Mai bine zis, la taina scrisului. Unde ne indreptam? Incotro calatorim? Spre ce univers? Universul credintei. Aici putem spune si lumea credintei. Chiar daca lumea e ceva limitat. Nu mai conteaza ceea ce spunem, atunci cand rostim adevarul. Adevarul se rosteste, nu se spune asa pur si simplu. Adevarul se rosteste cu Rost. Adevarul se spune cu Rost. Rostul in sine, rostul Adevarului e sa lamureasca omul. Omul are nevoie esentiala de Adevar. Fara adevar nu exista nimic! Fara adevar nu exista dragoste! Iubirea adevarata tine de Adevar. Pare un soi de tautologie, de pleonasm. Nu, e Adevarul-Persoana, nu adevarul-Idee. Adevarul-Persoana care se marturiseste. Lumea de azi se raporteaza la nimic si nu mai vrea sa marturiseasca adevarul. Adevarul care ne face Liberi, precum ne povesteste Domnul Iisus Hristos.

    Adevarul ca poveste, spune Andrei Plesu. Interesant! Nu e vorba de mitologie sau de blasfemie aici. Nu e vorba de nimic urat in acest sens. Cel care acuza de "satanism", "intelectualism", si "nihilism", pe Andrei Plesu, greseste. Se vede clar ca e mai usor sa interpretam, decat sa gandim cu mintea noastra, asa cum indemna Nae Ionescu. Deci, adevarul ca poveste, e ceva extraordinar. Jurnalistul crestin, Victor Roncea, face o gafa, o eroare monumentala, jignind fara nicio problema pe Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, H. R. Patapievici s.a.

   De ce? Sa ne lamurim! Repet, Nae Ionescu: gandeste cu mintea ta! Sa fie ca un laitmotiv acest indemn. Sa fie ceva natural. Firesc. Nu trebuie sa ne prefacem ca noi gandim. Nu trebuie sa ne straduim sa gandim, ci sa gandim. Dar sa gandim curat, ortodox si frumos. Sa gandim romaneste. Nu e un sfat, nu e un indemn, e o sugestie. Nu-mi permit sa dau sfaturi. Sunt tanar. Am multe de invatat. Trebuie sa vorbesc din traire, din experienta. Sa vorbesc prin viata, nu doar prin cuvinte. Sa vorbesc prin ceea ce sunt, nu prin ceea ce-mi doresc sa devin. Sa vorbesc din inima. Limbajul inimii, limbajul iubirii e universal. Nu e nimic spectaculos sau senzational. E nebunia cioraniana de a devenii om. Iar, in viziunea lui Noica - devenirea intru fiinta. Chiar daca sunt tanar, e bine sa devin iubire, sa devin om de omenie. Sa vorbesc prin iubire. Omul e fascinat de iubire. Cand e privit cu iubire, e atent, e receptiv. Ura, dusmania, polemica, ironia, bascalia, barfa... desparte. Minciuna, jignirea... dezbina. Raul nu atrage. Raul indeparteaza pe om de la Adevar si mai ales de Dumnezeu. Ar fi ipocrizie sa zici ca esti credincios, dar tu sa jignesti si sa privesti urat pe aproapele. Aproapele poate sa fie oricine. In cazul dl. Victor Roncea (ii spun domn sa vada ca-l respect pentru varsta, in rest nu stiu ce cauta in blogosfera ortodoxa si jurnalismul crestin on line) aproapele este un intelectual. Indiferent de ce replica ar avea, nu are dreptul sa spuna ca Andrei Pesu e un tiriplici. E un intelectual si punct. Nu exista argumente sa contestam, sa combatem acest adevar. Ca unii avem simpatii sau antipatii fata de dansul, asta-i alta poveste.  Facem ce facem, si ajungem iar la cuvantul poveste. Adevarul ca poveste. Superba expresia! Nu-mi permit sa spun geniala, ca sa nu jignesc pe Petre Tutea, C. Noica, Emil Cioran etc.

  Cand zicem etc. nu inseamna ca zicem "si altii", la gramada, dar mai pe urma. Nu. Spunem "si altii asemenea lor". Nu putem face un pomelnic cu toate numele acum. Avem altceva in plan. Vrem sa ne lamurim cu Romania. Vrem adevarul despre Romania, dar si adevarul despre omul contemporan. Dan Puric, spune Cine suntem, Despre omul frumos, Fii demn! si Suflet Romanesc. Pe scurt: Romania profunda. Visul Romania. Acest vis ancorat in durere si dor. Durerea aceasta numita Romania. Destinul ei martiric: suferinta. Taina poporului roman: dorul si cuviinta. Lucian Boia spune altfel. Nu are rost sa-l bagam in seama, e ridicol. E penibil, arogant si ipocrit. Dan Puric, in schimb, e minunat. A venit la fix cu noua carte Suflet romanesc. Il consider cea mai vie si demna constiinta a poporului roman, astazi. Ce ne faceam fara maestrul Dan Puric in contextul socio-politic de azi? Ne readuce la demnitate, normalitate, Ortodoxie si Romanism. Acum cu Suflet romanesc , ne reaminteste ca exista basmul romanesc. Povestile poporului roman. Cu umor, ajungem iar la ceea ce zice Andrei Plesu: adevarul ca poveste. Din pacate Andrei Plesu il tagaduieste pe maestrul Dan Puric ca marturisitor, ca orator ... Nu mai zic nimic. Si pe Andrei Plesu il critica Sorin Dumitrescu, si tot asa. Fiecare ins isi are Nasul. Poate Nasul tv. Cine stie! In fine...

   Sunt acuzat ca pun botnita interlocutorului, in caz de polemici. Nu domnule X, de pe Facebook (din lista de prieteni a distinsului critic si scriitor Alex Stefanescu) , nu pun nicio botnita... suntem liberi la cuvant, suntem liberi sa spunem si sa credem ce vrem, doar ca nu e frumos sa spunem prostii si aberatii, precum a spus (in scris) nenea Lucian Boia. Romania nu e o curva pe care sa o penetreze orice "istoric" (isteric) nebun. Daca cineva are chef de regulat si de urinat pe Romania, sa faca acest lucru cu sine, nu cu tara care este SFANTA. Revin la botinta, nu pun nicio botnita. Caut doar sa ne lamurim. Caut sa pun intrebari. Nu ma dau destept. Intreb doar... de ce nu se raspunde la intrebari?

   Avem emotii. Gandim si traim cu rusine. Ne e rusine ca suntem romani? De ce? A fi roman inseamna a fi martir. A fi roman inseamna a fi erou. Taranul roman are intelepciune care germineaza precum graul. Nu gandim ca romani, pornografic sau rational-umanist. Noi gandim cu smerenie si frumos. Da, gandim frumos. Gandim cu emotii. Gandim cu inima, cu sufletul...