miercuri, 12 martie 2014

Pentru cine scriu?

   Prima data, cand am inceput sa scriu, am zis ca scriu pentru mine. Intre timp apare iluzia ca sunt scriitor. Si nu doar scriitor, ci scriitor-filosof , chiar ganditor crestin. Ma vedeam marturisitor. Ma vedeam cum se vede orice tanar talentat si visator.

   Incep nebunia scrisului (dupa mai multe carti citite) cu poezia. Ma si vedeam poet ortodox, cu toate ca eu pictam pe hartie niste versuri de un amatorism perfect. Aveam o scuza, eram la inceput. In fine, dupa lectura cartii Incercari filosofice de Lucian Blaga, mi-a venit ideea sa denumesc tot ce scriu: INCERCARI.

   Nu generalizez, nu sunt "asistent generalist" si n-am inteles niciodata ce-i aia medicina generala, psihologie generala, scoala generala, cultura generala etc. ? Repet, nu generalizez si nu spun ca tot ce am scris, am scris prost. Mult si prost. Nu, nici chiar asa extrem. Nu sunt extremist si nici negativist. Poate am si scrieri frumoase, scrieri bune, scrieri de calitate. Cine stie?

   Am intrebat diverse persoane si am ajuns la impresii absurde. Am devenit eu singur critic si autocritic. Am ajuns sa am impresii gresite despre ceea ce scriu.

   Sunt tanar, sunt student, sunt la inceput. Sunt cum sunt, dar imi place cum sunt si cum eram. Da, eram un fel de autodidact. Eram fascinat de ideea devenirii intru fiinta. Eram "obsedat" de iesirea in public si de a publica. Asa ca m-a luat nervul (in sens pozitiv) si am trecut la fapte. Indemnat de o prietena, ajung sa-mi fac blog. Trec peste critici si lacune. Ce lacune? Fiecare om e antitalent la ceva anume. Asa sunt eu la matematica, limbile straine si gramatica.

   Pseudoanaflabet si afon in anumite domenii, am indraznit. Mi-am facut blog. Am inceput sa public. Daca nu citeam textele (articole superbe) domnisoarei Jurnaliste, Monica-Maria Lungu (Bucuresti), as fi zis: "am postat pe blog". Cum de se accepta acest cuvant - postare, postat??? Suna precum am spus eu la facultate: "o gramada de timp". Iar Dra. Prof. G. S., zambind (poate putin ironic) m-a corectat si m-a intrebat: cum suna asta in germana?

   Cum suna limba romana in alta limba straina? Depinde de traducator. Cum suna ceea ce scriu eu, ma intrebam prin 2007, cand am inceput sa scriu masiv, aproape zilnic. Chinuit de aceasta intrebare, mi-am propus sa citesc prietenilor ceea ce scriu. Au fost pareri pro si contra. Au fost si aprecieri si critici, dar eu am fost realist si am cautat sa raman cu picioarele pe pamant. Mereu am zis in sinea mea: sunt altii mai buni ca mine. Sunt altii mult mai buni, dar si eu am ceva de spus. Si asa, am ajuns la dl. Prof. de Religie. Dansul m-a incurajat si mi-a dat aripi. Dansul m-a sustinut si m-a ajutat sa public in Revista "Salonul literar". Am publicat cu bucurie, dar n-am avut o colaborare de lunga durata. M-am suparat si nu mi-a placut revista din anumite puncte de vedere. In fine, am scris pe blog. Prin fratele meu, am ajuns si pe Facebook, atentie, eu fiind anti-Facebook. In 2012 am scos o carte de versuri. Mi-am facut alt blog, blogul pe care scriu acum. Am vrut si sa renunt la scris. Am colaborat pe internet (mai mult pe Facebook) cu reviste on line. Am trimis manuscrise la edituri ortodoxe si edituri mari, precum Minerva, Humanitas, Polirom, Paralela 45, Cartea Romaneasca etc. Am vorbim cu scriitori adevarati si editori. Am primit si aprecieri si critici, dar repet, indiferent de cum sunt interpretat, incerc sa raman realist. Cu capu-n nori si cu picioarele pe pamant. In rest: raman ce-am fost si sunt ce am ramas...

2 comentarii:

  1. obiectiv articol !nu are nicio urma de lauda, desi cred ca ar fi putut exista fara a dauna !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ... Eu ador foarte mult filosofia si fiind pasionat de "iubirea de intelepciune" as putea spune in stil socratic: si eu stiu ca nu stiu nimic... Incerc sa fiu sincer, extrem de sincer... si sa imi recunosc neputinta si mai ales limitele. VA MULTUMESC FRUMOS PT. COMENTARIUL DVS. !

      Ștergere