duminică, 20 octombrie 2013

Discutie intre X si Y

- Salut X. Ce mai zici?
- Frate Y, suparat.
- De ce?
- Nu stiu.
- Cum asa, esti suparat si nu stii de ce?! Aseara erai tot numai un zambet.
- Da. Eram. Pana cand primesc un comentariu pe facebook... Unul Anonim, il cunosti? Stii ce imi zice: "ba omule, lasa-ne cu filosofia ta, suntem ocupati, avem alte probleme!"
- Urat. Imi pare rau. Si tu ce ai raspuns?
- Nimic. Am ales tacerea.
- "Tacerea e ca mierea"...
- Am primit odata ceva si mai urat  si am dat replica si n-am castigat nimic. Dar dupa ce se potoleste furtuna, polemica nebuna, un prieten imi spune: daca taceai filosof ramaneai.
- A zis bine.
- Corect.
- Si stai asa. Tu de ce te-ai suparat de fapt? Te-ai suparat pe ceva ce spune un Anonim?
- Dar eu cine sunt?
- Un X. Un necunoscut dar nu un Anonim.
- Multumesc.
- Pentru putin.
- E diferenta nu?
- Normal. Un Anonim e o "fantoma", un ipocrit, un tip sau o tipa... care se ascunde.
- Si un necunoscut cine e?
- Un necunoscut.
- Cum adica?!
- Un necunoscut care totusi e recunoscut...
- De prieteni.
- Da, vezi ca stii! Macar prietenii te cunosc...
- Recunosc.
- Pardon, recunosc.
- Fara prieteni esti necunoscut de tot.
- Prietenii sunt esentiali in contextul promovarii, afirmarii...
- Ei iti fac reclama si publicitate cel mai bine.
- Prietenii adevarati.
- Desigur, doar nu prietenii dupa facebook.
- Apropo, ce parere ai despre prietenii dupa facebook?
- Sunt si acolo prieteni, exista... dar sunt si multi prieteni virtuali.
- "Prieteni de pahar".
- Prieteni pentru "like".
- Da, da... Exact. Cand nu le dai like se supara si devin agresivi.
- Nu-i judeca. Unii n-au ce face si-si petrec tot timpul acolo si cedeaza nervos...
- Si te ia pe tine la rost.
- Iarta-i! Asta e lumea virtuala.
- Of, sunt ancorat in mediul on line.
- Stiu ca esti acolo dar nu esti de pomana, ai un scop.
- "Scopul scuza mijloacele"...
- Cam asa ceva. Vorbim in citate. Ne amagim...
- De ce?
- Ne amagim uneori.
- De ce ne amagim?
- Ne amagim de tot.
- Mai ales pe facebook.
- Nu, mai ales pe internet.
- Insa putem sa ne folosim de net.
- Da, normal ca da, doar ca nu avem discermant si masura.
- Nu avem un progam.
- Vedem prea bine cate ore stam pe net si cate ore traim real, cate ore citim...
- Cate minute iesim afara sa ne plimbam. Cate minute stam la aer curat. Cate minute alergam.
- Da, ai dreptate, nici cateva minute nu stam afara. Ne omoara sedentarismul.
- Ne place sa stam pe net si sa stam la tv ore-n sir...
- E mai comod, mai modern.
- Este, dar nu tot timpul.
- Si mai auzi ca spunem: "nu am timp de citit!", "nu am timp de aia si de aia"...
- Ne mintim.
- Ne mintim singuri.
- Hai sa mergem la padure!
- Ce facem acolo?
- Intram in dialog cu copacii.
- Mai bine cu frunzele.
- Cu natura... Traim in comuniune cu tot ce e viu.
- Mediul virtual e "mort".
- Nu, dar nici viu nu e.
- "Comunicare fara comuniune"...
- Da, sau socializare fara cunoastere, fara privire in ochi... fara a fi fata catre fata...
- Vorbim fara sa ne privim in ochi, asa e. Ne privim prin "monitor", comunicam prin "tastatura"...
- Vorbim vorbe.
- Vorbe fara rost.
- Vorbe seci.
- Si ce sa facem sa trecem dincolo de vorbe?
- Sa spunem cuvinte... Sa marturisim... Sa luam atitudini.
- Hai la padure!
- In 5 minute sunt la tine.
- Of, stam asa aproape si vorbim pe chat.
- Nu e rea tehnica, informatica, internetul... e rea exagerarea.
- Excesele.
- Corect.
- Vorbim la padure.
- Bine. Vorbim acolo.

19/10/2013

2 comentarii:

  1. La padure, la strans de mure... Nu mai stiu de cand am fost. Pacat ca ne amagim timpul, ne amagim pe sine in virtual...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La pădure la aer curat... sau la plimbare. Distinsă doamnă sau dră. , eu am fost şi azi la pădure... am fost la ciuperci... :) Corect, ne amăgim pe sine în virtual... dar putem să ne folosim de virtual ... doar să nu uităm de real ... şi de pădure... :) Cu stimă şi respect! Mersi de comentariu.

      Ștergere