Poemul uitarii

Doresc sa-mi cer
iertare in vis
unei fiinte dragi
ce i-am gresit
cu vorbe urate
rostite
din mlastina inimii
si fapte ce sunt
izvorate din...
nervii de otel
ce-au izbugnit
in lacrimi de sange
si-n palme de lut
ce lovesc cerul
iubirii si cerul
luminat, nu de stele
ci de ochii 
uitati de dor.

DIALOG DESPRE MUZICA SI POEZIE

1. - Draga prietena, Ana Maria Gibu, ne-am intalnit in spatiul virtual - facebook, acest "site socialist" (numit astfel de criticul literar, Daniel Cristea-Enache) si sunt tare bucuros sa vad o domnisoara de 17 ani, profund ancorata in universul poeziei si in armonia muzicii. Tu esti din Dorohoi (unde se agata harta-n cui), iar eu din Vrancea. Pentru inceput hai sa facem cunostina: cine este Ana Maria Gibu?

Ana Maria Gîbu : Am 17 ani si sunt eleva in clasa a XI-a la Colegiul National 'Grigore Ghica'. Muzica si poezia au fost si sunt printre primele mele pasiuni la care nu cred ca voi renunta vreodată, prin intermediul cărora am cunoscut oameni minunati, am invatat lucruri noi si am cunoscut o alta lume, mai frumoasa decât cea pe care o stiam. De asemenea, ca orice adolescenta, îmi plac plimbările, excursiile, oamenii pozitivi si distractia.  - Eu de mic copil sunt legat de muzica si poezie. Nu stiu daca imi place mai mult muzica sau poezia.

2. D.B. Suntem in contextul postmodernist si tu scrii vers alb. Te definesti ca fiind "bolnava de poezie". Ce te caraterizeaza mai mult muzica sau poezia?

A.M.G. Amândouă mă caracterizează, îmi este imposibil sa aleg una dintre ele. Atat poezia, cat si muzica fac parte din viata mea de zi cu zi, deoarece nu trece zi in care sa nu cant, sa nu scriu ori sa nu citesc ceva. Îmi place sa-mi ocup o buna parte din timpul liber cu aceste doua pasiuni ale mele, deoarece niciodată nu ma plictisesc de ele.

3. D.B. - Cum ai ajuns sa scrii? Prin lectura sau prin altceva?

A.M.G. Am început sa scriu de mica si, sincera sa fiu, nu stiu de ce sau cum am început sa scriu, însă de un lucru sunt sigura, mereu mi-a plăcut sa citesc. Am început acest drum scriind poezii cu rima, apoi am evoluat, iar mai nou am început sa-mi perfectionez si stilul de a scrie proza. 

4. D.B.  Ai 8 volume de versuri si scrii foarte frumos, ce te face sa scrii si sa citesti?

A.M.G. Multumesc! Sunt atrasa de anumite stiluri, mai bizare, fără un inteles concret, care ma fac sa vreau sa citesc mai mult si sa descopăr lumi noi a căror întrebări nu au răspuns. Îmi place sa cred ca voi reusi intr-un final sa ajung la acest nivel, am chiar cativa autori preferati dupa care ma ghidez.

5. D.B.  Poezia este sinonima cu dorul. Ce este pentru tine dorul?

A.M.G. Nu cred ca pot găsi o definitie potrivita cuvântului 'dor'. Este ceva ce nu as vrea sa simt prea des.

6.D.B.  Poezia are radacini adanci in iubire si suferinta. Daca imi permiti, ce este dragostea?

A.M.G. Din păcate, nici aici nu pot găsi o definitie care sa cuprinda in totalitate însemnătatea acestui cuvânt. Pe scurt, un sentiment frumos.

7. D.B.  Muzica nu inseamna zgomot si manele. Muzica aceasta comerciala este ceva superficial. Ce reprezinta pentru tine muzica? Si care este muzica adevarata?

A.M.G. Pentru mine, muzica adevarata este cea care ma face fericita, indiferent de gen, cea care ma face cu adevărat sa simt ceva, pe care o fredonez sau o ascult cand sunt trista si-mi readuce soarele pe cer.

8. D.B.  Gandul meu se indreapta catre filosofie. Cata filosofie crezi ca exista in literatura?

A.M.G. Cred ca fără filozofie nu ar exista literatura de calitate. Prefer sa nu intru mai adânc in acest subiect, având in vedere ca nu stapanesc foarte bine cunostintele despre filozofie. Cred că însăşi literatura este o filozofie, nu?

9. D.B.  Ce ai fi facut daca nu erai pasionata de scris, muzica si poezie?

A. M.G. Nu stiu ce as fi facut, nu-mi pot imagina lumea mea fără aceste pasiuni. Probabil tot in zona artei m-as fi 'ancorat', teatru, pictura, cinematografie. Cine stie?

10. D.B.  Cum te vezi in lumea poeziei si cum te vezi in lumea prozei?

A.M.G.  In lumea prozei sunt începătoare, în lumea poeziei sunt la mine acasă!

11. D.B. Scumpa domnisoara, Ana Maria Gibu, o intrebare foarte grea: ce este poezia si ce este muzica?

A.M.G. Eu le consider doua surori gemene, dependente una de cealaltă, oarecum nedespartite. Nu spun ca nu poate exista poezie fără muzica si muzica fără poezie, dar cele doua se completează perfect si exista o legătură pe care nu cred ca o poate rupe ceva sau cineva.

12. D.B.  Pentru final incerc sa te provoc intr-un anumit sens. Se spune ca poetii sunt "nebuni". Eu personal am publicat o carte de poezii in 2012 si consider asta o "nebunie". Ce parere ai despre aceasta impresie? Este sau nu este o nebunie ca astazi sa scrii poezie? Este nebunie ca astazi sa canti muzica de suflet si nu muzica dance, house, hip-hop, manele etc. ? Este nebunie sa fii altfel sau este normalitate interpretata diferit? 

A.M.G. Daca nebunia se rezuma la a face ceea ce-ti place, atunci pot afirma fără regrete sau retineri ca-mi place sa fiu nebuna. Normalitatea este subiectiva, fiecare intelege ceea ce vrea prin acest cuvânt, dar eu consider ca a fi normal nu se rezuma la un cod de reguli bătut in cuie, ci la a fi tu insuti, a nu încerca sa devii altcineva. Normaalitatea tine de fiecare si nu ar trebui sa-i judecam pe altii doar prin prisma noastră.

Jurnal duhovnicesc 5

Sambata, 27 Iunie

Dialog imaginar intre inima si constiinta

- Cum te simti omule, intreaba constiinta?

- Of,  nu ma simt bine deloc!

- Draga mea inima, dar ce te doare?

- Ma doare sufletul si ma arde constiinta.

- De ce? Ai facut ceva rau?

- Da, ceva foarte rau.

- Ce ai facut?

- Of, de parca nu stii! Am avut intentia sa lovesc o fata.

- Doamne fereste! Cel ce loveste o fata sau o femeie este un misel, un om slab si fara caracter... Un individ fara Dumnezeu si fara suflet. Un biet animal rational... Un om cu inima de piatra.

- Da, da... Asa este!

- Inseamna ca ti-a facut mult rau persoana respectiva de ai fost pe cale sa izbugnesti asa dur...

- Da, e adevarat ca mi-a facut mult rau, dar si eu am gresit enorm.

- Am inteles, toti gresim... Dar acum ce te chinuie cel mai tare?

- Sincer sa fiu... ma chinuie dorul.

- Dorul de ea?

- Nu, dorul de tata.

- Tatal tau se odihneste sus in cer. Nu-i tulbura linistea cu tristete, anxietate si episoade de depresie!

- Dar de unde stii tu ca sufar de o forma de anxietate?

- Stiu tot pentru ca ce esti tu sunt si eu. Nichita Stanescu spunea ca suntem ceea ce iubim, dar in mare parte suntem ceea ce gandim. Cum ne e gandirea asa ne este si viata. Pr. Teofil Paraian, ar zice: ce faci, te face! Adica tu ca om esti ceea ce faci. Faptele tale esti tu pe interior si pe exterior.

- Adevarat! Si ce-mi recomanzi ca sa dobandesc liniste sufleteasca si pace?

- Sa te rogi mai mult! Sa mergi la Biserica si sa fii activ la Sfintele Slujbe! Sa te spovedesti mai des si sa citesti carti de informare spirituala, carti ortodoxe ziditoare de suflet! Poti sa citeti si altfel de carti, dar sa culegi precum albina. Sa culegi doar ce este bun. Sa ai grija sa nu te smintesti!

- Multumesc!

- Cu mare drag! Si nu uita: fii optimist! Gandirea pozitiva ajuta enorm. Gandeste cu inima, fii sensibil asa cum esti tu, dar incearca sa fii si rational. Si realist. Si vezi daca poti sa fii mereu calm. Nu trebuie sa fim violenti, vulgari sau rai. Cauta sa nu vorbesti cand esti nervos. Mai bine taci si vorbesti mai tarziu.

- Bine... Multumesc din suflet! Sper sa pun in practica tot ce mi-ai zis!

- Ce inima blanda si smerita! O inima calda care-mi multumeste din suflet... Eu iti multumesc pentru ca asculti. Multa lume azi nu mai stie sa asculte. Din pacate nu mai vrea sa asculte si vorbeste fara sa gandeasca.

- Ai dreptate...

- Si tu ai dreptate cand plangi si suferi din iubire. Iubirea adevarata nu inseamna suferinta. Iubirea adevarata este bucurie.

- Multumesc mult! Te superi daca notez aceste cuvinte de la tine?

- Nu ma supar! Ma supar doar daca mai repeti greselile facute...

- Trag nadejde sa nu mai fac greseli si sa nu mai fac rau! Doamne ajuta!

Masculinizarea feminina

   Femeia moderna se pare ca nu vrea doar sa fie egala cu barbatul (ceea ce nu este rau in anumite circumstante) , ci vrea sa fie femeie-barbat. Obs. cu tristete un soi de masculinizare la unele fete de 16 ani. Poate nici nu mai conteaza varsta in acest context. Problema e ca multe fete vor sa fie asemenea barbatilor. Nu stiu de ce se tinde spre o masculinizare iesita din comun.

    Femeia adevartata este frumoasa natural. Sinceri sa fim nu putem iubi o caricatura de femeie. Adica o femeie care se masculinizeaza prin limbaj, comportament si estetica. Femeia trebuie sa fie frumoasa prin blandete si delicatete si sa aiba mereu o aura de mister. Nu se poate sa iubim o femeie care fumeaza in exces, consuma alcool si se bate mai rau ca un baiat destrabalat. Pur si simplu nu ai ce sa iubesti la o fata care loveste cu pumnul sau cu piciorul. Acest gen de fata are probleme grave de comportament si la nivel psihic. Mentalitatea ei este redusa la ceva salbatic si tinde spre un spirit de jungla sau de mahala. Desigur nu suntem de acord cu barbatii care lovesc femeile. Niciodata nu putem admite acest lucru. Indiferent de situatie e bine sa evitam si sa ne potolim. Da, unii poate vor rade, sunt atatia barbati care au luat bataie de la femeile lor si au tacut. Se pare ca acest tip de femei vor sa domine prin violenta si "masculinizare". Ele cred ca totul li se cuvinte. Sunt niste "copile" rasfatate si pline de ifose. Nu e prea bine sa avem legatura cu asemenea specimene de fete si se pare ca ele sunt mai mult singure. Nu pot avea partener. Nu din cauza partenerului, ci din cauza atitudinii lor masculine.

     Sa privim realist. Cine poate sa iubeasca o fata pe jumatate baiat? Unde mai este farmecul femeii daca ea se masculinizeaza si se prosteste in acest sens? Grav este sa te indragostesti de o masca. De o fata placuta la chip si urata la caracter si la suflet. Si mai grav este sa te indragostesti de o fata perversa care joaca teatru, minte si inseala non-stop. Extrem de grav este sa te indragostesti de un demon sau sa faci dintr-o femeie idol.

Jurnal duhovnicesc 4 (DESPRE PARINTELE MACARIE)

    Vineri, 19 Iunie

PARINTELE MACARIE - OMUL IUBIRII

   Un batran atat de simplu, dupa vorba, dupa port...  Parintele MACARIE BESLIU, de la Schitul Muntioru - Vintileasca, frapeaza prin simplitate si smerenie. Este Omul-Iubirii si Omul-Rugaciunii. Doar o clipa sa-l vezi pe Parintele MACARIE si deja esti ancorat in vesnicie si rai. Raiul duhovnicesc dupa care tanjim toti credinciosii. Credinta nu este o forma absurda de psihologie si mimetism religios. Nu este nici bigotism sau habotnicie. Credinta este un mod de viata firesc. Credinta crestina este firea omului. Credinta crestina este marturisirea (prin cuvant, viata si fapte) adevarata intru Domnul nostru Iisus Hristos.

    Parintele MACARIE este un minunat marturisitor si traitor intru Hristos Domnul. Numele Macarie in limba greaca inseamna "fericit". Parintele MACARIE de la Schitul Muntioru, cu siguranta este un om fericit. Traieste o bucurie sfanta in Hristos. Prima data cand il vezi pe Parintele, ai senzatia ca esti in cer. Parintele MACARIE are cerul pe buze si Iubirea in inima. Te priveste cu cei mai frumosi ochi si iti deschide un nou orizont duhovnicesc. Este o mare binecuvantare sa te intalnesti cu Parintele MACARIE, macar pentru cateva minute. Eu am fost la Parintele de 3 ori pana acum. Recunosc ca imi este mai drag Parintele Valerie, ucenicul Pr. MACARIE, dar nu putem face diferenta intre un om cu viata sfant si un om profund duhovnicesc. Ne aplecam cu smerenie in fata Parintilor cu viata aleasa si multumim Bunului Dumnezeu pentru acesti Duhovnici deosebiti.

     Acum se ajunge greu la Parintele MACARIE. La Poiana Marului se ajungea mult mai bine si mai usor. Aici sus pe "muntele mantuirii" (Muntioru) se ajunge cu osteneala si mare efort. Dar sa stim ca nimic nu este usor in viata aceasta numita o vale a plangerii. Mai ales cand ai o suferinta grea. Uiti de toate si mergi cu drag la Parintele MACARIE, pentru vindecare, izbavire si liniste. Schitul Muntioru iti da o pace de nedescris. Este un loc decupat din rai. Duhul rugaciunii e prezent de jos pana sus. Viata duhovniceasca coboara si urca. Viata trebuie sa fie un urcus duhovnicesc, dar de la pacate ne mai scapam in abisul desertaciunilor lumesti. Cadem in mlastina desfraului si uitam de post si rugaciune. Suntem comozi si punem accent pe placere. Parintele MACARIE pune accent pe sfintenie si iubire. Nimic fara IUBIRE. A iubi... iubire. Cel mai frumos in viata este sa iubesti si sa fii iubit. Iubirea vindeca orice boala. Parintele MACARIE este Omul-Iubirii. Om cu "o" mare si Iubire cu "i" mare. De unde a ajuns Parintele la aceasta calitate de OM-IUBIRE? De la o dragoste sfanta pentru Dumnezeu si de la o smerenie deosebita. Dragostea si smerenia sunt pe aceiasi poteca in contextul duhovnicesc.    SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU BUCURIA DE A AVEA LA NOI IN VRANCEA PE PARINTELE MACARIE! AMIN!

Violenta in familie

    Se spune intr-un anume context, ca bataia e rupta din rai. Deci se pare ca avem un argument divin pentru violenta. Doamne fereste! Nu putem sustine o asemenea aberatie decat daca suntem nebuni.

    De obicei violenta in familie inseamna nu doar violenta verbala sau violenta fizica, ci si abuz sexual, un fel de viol din "dragoste". Din pacate toate aceste lucruri (de tip jungla) pleaca de la alcool, bani si gelozie.

    Barbatii casatoriti (care au probleme cu nervii) isi bat nevestele fara scrupule. Acesti indivizi au impresia ca femeia este un robot de bucatarie si un obiect sexual. Nu lasa femeia nici sa respire si o foloseste in uz casnic. Acest tip de barbati violenti se cred un fel de dictatori si uita ca barbatul trebuie sa-si iubeasca si sa-si respecte femeia.

     Din nefericire exista si multe cazuri cand femeia isi bate sotul si-l pune la punct cu o tigaie in cap. Nu cred ca singura rezolvare intr-o cearta este violenta. Se pot aplana destule conflicte daca cel mai destept cedeaza primul. Asadar nu putem sa fim de acord cu violenta in familie si recomandam (nu divortul din prima) o mica-mare reclamatie la politie si o benefica vizita la psiholog. Nu putem sa stam indiferenti fata de violenta in familie sau violenta in scoli si licee. Exista o expresie "societate de tip jungla". Nu e normal sa se rezume totul la violenta si salbaticie domestica. Legea pumnului nu rezolva nimic. Din contra face mai rau si de aici auzim de crime si scandaluri exagerbate. Solutia? Sa prevenim violenta in familie prin conferinte si programe ale statului si mai ales sa combatem acest flagel prin indemn la curaj si normalitate. Violenta nu este o solutie este o prostie.

Jurnal duhovnicesc 3

Sambata, 13 Iunie

Iarta...

Iarta, precum Hristos a iertat!

nu lasa in urma nimic

si nu uita ca tot ce fazi azi

este prezentul de maine.

      Fiecare om este in lumea lui. Scrie cu litere nevazute pe fruntea omului contemporan "nu ma deranja!" si tot auzim in limbajul postmodern "nu vreau!" , "lasa-ma!", "pleaca!" , "pa!" ... etc. etc. etc. Ai senzatia ca e un fel de a spune adio. Dar nu e nici pe departe "adio, dar ramai cu mine..." din poezia lui Eminescu. Este un adio absurd. Un adio fara ecou si fara esenta. Un adio mut.

     Incercam de multe ori sa iubim. Nu conteaza daca ne potrivim sau nu, noi vrem sa iubim si sa fim iubiti. Nu ne intereseaza nimic altceva decat iubirea. Iubim la nebunie, dar nu stim sa daruim sau sa primim o iubire adevarata si vesnica. Iubirea noastra nu tine nici macar doi ani. Iubirea noastra tine maxim o vara. Este o iubire efemera si o iubire superficiala. De ce zic sa tina iubirea macar doi ani? Asa a constatat psihologia. Dar ce noi ne luam dupa psihologie? Sunt atatea persoane care neaga psihologia si nu sunt de acord cu aceasta specialitate. Propabil atunci cand nu ne place ceva fugim de acel domeniu si nici nu-l intelegem. Problema mai grava e ca nu ne intelegem intre noi. Nu mai stim sa ne intelegem. Nu mai avem rabdare. Vrem totul intr-o secunda.

     Aseara a batut la usa inimii mele Cineva. Eu scriam un text despre filosofie. M-am oprit din scris si m-am intrebat "Cine este?" sau "Cine esti Doamne?" ... Tu esti Doamne? Si am simtit acest raspuns: DA EU SUNT CEL CE SUNT. Mi-am dat seama ca DUMNEZEU ESTE , iar filosofia mea e apa de ploaie. Dumnezeu este AFIRMATIE. La Dumnezeu nu e nimic negativ. Acest negativism din lumea noastra de azi, provine din alt context. Daca zic ca vine de la demon sunt penibil. Totusi, romanul Demonii din opera lui Dostoievski, ne lamureste in acest sens. Diavolul lupta cel mai tare sa te faca sa zici ca nu exista rau, ca nu exista demoni si mai ales ca nu exista Dumnezeu. In viziunea demonica totul este neant. Nu exista nimic. Dar absolut nimic. Si asa usor am picat in inselare. Ne pierdem in nihilism (filozofie luciferica) si nu ne mai intereseaza ce e bine si ce e rau. Traim strict rational si strict biologic. Un fel de forme fara fond. Forme umaniste fara niciun fond duhovnicesc. Iar sintagma NIMIC FARA DUMNEZEU, este inlocuita de ideea OMUL ESTE MASURA TUTUROR LUCRURILOR.