luni, 7 aprilie 2014

Ciudat

   Ieri a fost ciudat. Azi e mai ciudat ca ieri. Si tot asa. Nu stiu de ce ma simt asa ciudat. Sa am oare un fel de "inceput de sfarsit" ? In fine, indiferent de cat e de ciudat (sentimentul si taina de a fi om) incerc sa nu renunt. Nu renunt la vise. Nu renunt la scris, lectura si poezie. Nu renunt la mama... O strig mereu pe mama, fiindca cuvantul mama are ceva sfant. Nu renunt la dorul pentru tata. Nu renunt la nadejde. Nu renunt la filosofie si nu in ultimul rand, nu renunt la dialog. Dialogul meu preferat este IUBIREA. Prin iubire vreau sa intru in dialog cu natura, cu ciresii, cu florile, cu teiul... cu tot universul ce se deschide catre dialog. Din pacate, avem si lucruri care se inchid. Cum ar fi sa fie: prietenia, lumina, vointa, constiinta, muzica si multe altele. Lucruri cu adevarat importante. Totusi, ce-i mai important ca IUBIREA? Nimic mai frumos si important ca iubirea. Atentie, nu ma refer la iubirea de sine sau iubirea de arginti. Nu am aceasta iubire in vedere. Ma gandesc la iubirea izvorata din nebunie. Nebunia de a iubi cu patima si dor. Cand iubesti nu mai realizezi ce-i cu tine. Zici ca esti fermecat. Parca te afli pe alta planeta. Aproape ca nu mai esti om. Dar sa ne oprim putin din drum! Daca tot am pornit cu ideea de ciudat, oare iubirea este un sentiment ciudat???

2 comentarii:

  1. A iubi cu patima cu patima nu-i chiar iubire....ci mai degraba pasiune. Dorul se produce adevarat, doar atunci cand iubesti pe cineva...concluzie...iubirea e un sentiment ce nu se poate explica..ci doar trai, asta in vedererea mea nu arata ca e ciudat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos! Trebuie sa tin cont de punctul Dvs. de vedere. Chiar imi place ce mi-ati scris aici ... Va astept si cu alte interventii! MULTUMESC!

      Ștergere