joi, 14 martie 2013

Studiu de caz ... sau de necaz

   Depinde de la caz la caz. Fiecare cu stilul lui. Fiecare cu ideile lui. Fiecare e liber sa creada si sa faca ce vrea. Si tot asa. Avem dreptul (prin Constitutie) la libera exprimare, dar de avem constiinta nu putem sa ne exprimam oricum si nu putem scrie orice. Doresc sa lamuresc niste chestii. Sunt chestiuni ce tin de literatura, de estetica. Pornesc de la intrebarea, de ce unii sunt acceptati si altii nu? De ce un anumit tip de literatura e "literatura" iar alt tip de "literatura" nu e literatura? Imi pun problema daca filosofia poate fi literatura sau daca este literatura pura. Ce vreau sa zic mai exact. Scriu cum scriu. Sunt persoane care-mi zic DA , sunt si care imi zic categoric NU. Acelasi lucru e privit diferit fiindca suntem diferiti si unici in firea noastra. Deci, in cazul de fata, cine face pana la urma literatura? Cum putem spune asta DA , asta NU? Va rog sa-mi permiteti sa dau exemple. Sursa "originala" e cea mai buna sursa. Nu are rost sa comentam ceva imaginar. N-am sa fac  analiza pe text, dar am sa transcriu cateva texte "celebre" sa vad dvs. unde le incadrati, la ce gen de literatura sau poate le veti numii pesudo-literatura, anti-literatura. Va las pe dvs. sa judecati. Stiti vorba aceea, sa stam stramb si sa judecam drept. Doar va atrag atentia ca sunt nume "mari". Incep cu Herta Muller, romanca de nationalitate germana sau nemtoiaca de nationalitate romana ... (scuze pentru ironie, nu prea pot sa ma abtin!) detinatoare a Premiului Nobel pentru literatura. Ce fel de literatura? Aflam imediat.

Herta Muller - Omul este un mare fazan pe lume (roman, ed. Humanitas)

Acul

   In casa tamplarului arde inca lumina. Windisch se opreste. Geamul ferestrei straluceste. Oglindeste strada. Oglindeste copacii. Imaginea strapunde perdeaua. (...)
   Tamplarul sta pe un scaun cu spatele la masa. Nevasta sta in fata lui. Este imbracata intr-o camasa de nopate in dungi. In mana tine un ac. In ac atarna un fir gri. Tamplarul tine aratatorul intins catre femeie. Femeia ii scoate cu acul o aschie din carne. Aratatorul sangereaza. Tamplarul trage degetul inapoi. Femeia lasa acul sa cada. Pleaca ochii la pamant si rade. Tamplarul ii baga mana sub camasa de nopate. Camasa se ridica. Dungile se curbeaza. Tamplarul o apuca pe femeie de sani cu degetul sangerand. Sanii sunt mari. Tremura. Firul gri atarna de piciorul scaunului. Acul se balangane cu varful in jos.
   Langa capacul sicriului e patul. Fata de perna e din damasc. Pe ea sunt imprastiate buline, mari si mici. Patul e desfacut. Cearsaful e alb, patura e alba.
   Cucuveaua zboara prin fata ferestrei. In fereastra, ea se zareste pret de o aripa. Tresare in zbor. Lumina cade stramb, iar cucuveaua se dubleaza.
   Femeia merge aplecata incoace si incolo, prin fata mesei. Tamplarul ii baga mna intre picioare. Femeia vede acul atarnand. Il apuca. Firul se leagana, femeia lasa sa-i alunece mana in jos. Inchide ochii. Deschide gura. Tamplarul o prinde de incheietura mainii si o trage inspre pat. Arunca pantalonii pe scaun. Chilotii, abia ititi din pantaloni, par a fi o carpa alba. Femeia isi incordeaza coapsele si isi indoaie genuchii. Burta ii este de aluat. Picioarele i se desfac pe cearsaf ca o fereastra deschisa. (...) / cap. 3, p. 15 /

  Atentie la neatentie! Sa lasam la o parte rusinea de a citii aceste texte, sa nu fim ipocriti (caci deja aceasta "literatura" postmodernista sufera de ipocrizie crasa) ... trebuie sa citim si asa ceva ca sa stim cine ia premiul Nobel. Puteti cauta cartea sa o cititi integral sa vedeti ce super-literatura contine. Pe mine ma frapeaza astfel de "forme fara fond". Nu stiu cati dintre criticii literari (oficiali, gen Daniel Cristea-Enache, Alex Stefanescu, Nicolae Manolescu etc.) si-au spus parerea despre...

Andrei Plesu - Note, stari, zile (ed. Humanitas)

Duminica, 24 ianuarie

p. 34 ,,- Cand te scoli maine?" - ma intreaba domestic T.
        ,,- Niciodata." - raspund prea repede. Si ma sperii.

p. 48 Duminica, 26 octombrie

Ma strecor pe furis afara din casa, ca sa nu ma confiste Joesph. Mi-e drag, cu discursurile lui bezmetice, dar nitel excedat. La ce bun sa adaug provincialismului meu inca unul?

Vineri, 31 octombrie

Joeseph s-a indragostit de o poloneza.

13 ianuarie, Bonn

Doua categorii de femei sunt inutilizabile: cele care te lasa sa faci tu totul si cele care nu te lasa sa faci nimic.

*

Miercuri, 16 ianuarie, Bonn

Daca s-ar institui un premiu Nobel pentru ratare, romanii l-ar monopoliza pentru un secol.

p. 120 Tip de dezbatere romaneasca: grau e orz? Mai bine grau. E mai ortodox. Sau , poate, mai bine orz. E mai european...

p. 211 Dumnezeu zburand razant pe deasupra Posibilului, in primele randuri ale Genezei.

p. 218 Ceasul rau e acela in care diavolul face mai multe minuni decat Dumnezeu.

p. 12 Imperiala majestate a inabordabilului. 

Vineri, 12 aprilie

Mana mamei pe umar.

p. 13 Sofer de autobuz la Bucuresti: condcue cu sapca data pe spate, cu o mana in sold, fluierand o sarba.

Horia-Roman Patapievici - Omul recent

Aici nu mai dau citate deoarece e mult de scris. Sunt curios cati dintre cititorii simplii pot intelege aceasta carte. Este publicata tot la Humanitas. Nu este rea, nici Andrei Plesu nu are doar  "ganduri" transcrie mai sus, dar cred ca nu puteam scrie pentru un cerc exclusivist. Adica ne citim noi intre noi. Limbaj de lemn... Limbaj codificat. Ne intelegem doar "noi" postmodernistii in ce scriem si cum scriem ... restul sa puna mana pe carte, ca astfel de scrieri savante se descifreaza greu. In concluzie: e multa filozofeala...
Avem alte scrieri la dl Horia-Roman Patapievici, care au "scandalizat". Zbor in bataia sagetii si Politice. Doua carti unde se vorbeste extrem de "frumos" la adresa poporului roman. "Istoria s-a urinat pe Romania" si alte idei destea "destepte" gasim la fostul presedinte ICR. Curat-murdar? Cam asa ceva. Nu sunt scrieri mizerabile, murdare suta la suta, insa unde e literatura? Un filosof in antichitate (parca Diogene) mergea cu lumanarea pe strada si spunea "Caut un om ... caut un om..." Toti il considerau nebun. Si eu acum sunt "nebun" si caut literatura in textele de mai sus. Exista oare? Nu zic ca eu am treaba cu literatura insa am o nelamurire. Daca as fi scris eu, sau un altul, un X : "un sofer de autobuz, isi intoarce sapca cu dexteritate. e haios, are farmec..." ... In clipa urmatoare dupa lectura acestui gand, eram luat in bascalie. Dar pt. ca a scris Andrei Plesu, e "lege" , e literatura ... e simbol ...

Am vrut sa dau si citate din cartea dl. Alex Stefanescu - ,,Cum te poti rata ca scriitor" , dar nu are rost ... fiindca dansul critica amatorismul si extremele. "Cateva metode sigure si 250 de carti proaste" ... ne spune in subtitlu. Va provoc sa cititi cartea. O gasiti la ed. Humanitas. Costa 39 de lei, dar pt. un "scriitor" sau cititor care se respecta merita sacrificiul.

Mircea Cartarescu -

Poema Chiuvetei


într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis.
 

Fata Cu şosete De Diamant

zveltă ca o pipetă
trece pe bicicletă
fata cu şosete de diamant.
ea are părul de diamant
şi faţa de diamant
şi fustă verde de brocart.
în pulpa de sticlă a acestei fetiţe
se vede săpat un mecanism cu rotiţe
şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc
pistonul pompează
şi adolescenta înaintează
târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.

sub bluza de fildeş
sub sânul ce-ntinde-şi
boticuri rotunde de diamant
ea are cosiţe
legate cu liţe
şi coastele ei sunt cu totul de diamant.
dar aici, în colivia toracică, ea are un colibri.
la etajul patru al colibriului locuiesc eu.
acum stau la fereastră şi mă uit la pomii de muşama.

ce bine e în pieptul ei!
cerul e albastru ca peruzeaua!
norii sunt de plastilină colorată
cum tu, cititorule, poate că n-ai văzut niciodată
(pe tine poate nu te-a iubit nici o fată...)
aicea soarele e de zgârci, luna de porţelan
şi până şi tractoriştii îl ştiu pe de rost pe Paul Celan
şi până şi păpădia şi muşeţelul
sunt trase de chinezi, cu penelul.

ce fermecată lume! trec prin seară
taxiuri de cleştar şi scorţişoară
şi printre limuzine se strecoară
fata cu şosete de diamant.
în şoldu-i de sticlă
are o pâclă
de rotiţe dinţate şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc, pistonul pompează
şi adolescenta înaintează
târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.


Avem si Georgica a IV-a ... sau De ce iubim femeile, carte "geniala" ... Numai genii in literatura postmodernista. Va las pe dvs sa cautati un sens in aceasta literatura... caci eu nu gasesc mai nimic.
 
Adrian Suciu - Eu si dumnezeul meu


Mi-am întîlnit dumnezeul. Statea pe bordura-ntre blocuri
si mirosea a cîine ud purtat, pe sub haina, la piept.
"Esti fraier", mi-a spus, "tu tot iubesti femei
cu care altii fac sex pe bani putini." Iar eu miroseam
a trenuri de noapte cînd treceam prin privirile lui.

M-am rugat lui pentru un început.
A rîs.
L-am înconjurat cu rugaciunea mea, l-am asediat.
"Am încredere în tine", i-am spus, mîngîindu-mi pielea
genunchilor julita de-ngenunchiere. Statea lînga mine,
puteam sa-l scuip, sa-l ling, sa-l miros,
sa-i vad scînteierea tendoanelor.

"Inima mea e-o camara pustie,
n-ai cum sa te-ascunzi acolo",
i-am spus. 

TITLU: Biberoane roz

în fiecare zi o mie de mame
nasc tînci neiubiti îi vezi atîrnînd de tîtele vinete cu
disperarea vulgara a celor ce simt respiratia mortii
le vezi tatii trasi la fata pe coridoare tepeni straini
mimînd fericirea incredibil de prost

aceeasi viata începe confuz în fiecare zi sufocata
de stolurile de toamna/ iarna/ vara/ primavara
publicatiile destinate parintilor tineri/ batrîni/
bogati/ saraci/ tîmpiti
se vor vinde fabulos de bine în continuare
cartile despre cum sa schimbi scutecul si sa bagi
biberonul la locul lui vor face tiraje ametitoare

voi rîde si eu precum prea-nefericitul van gogh arzîndu-si
mîna la flacara lampii din dragoste curata pentru o vaca
nici macar sentimentala.

   Acum ... alta "poezie" (erezeie mai bine) ... cireasa dupa tort sau bomboana dupa coliva. Titlu: Vanilie

e seceta rau
ploua atît de scurt
de parca s-ar masturba un înger.
rastignit în sudoare, citesc de la tine. „nu
ma cunosti îndeajuns:
sînt femeia care nu aduce apa de doua ori.
sînt tînara în sensul ca sînt tînara.
sînt inedita ca o expozitie de gari demolate.”

iar eu sînt întelept: prietenii se duc dracu’
casele se duc dracu’ livezile se duc dracu’!
(mirosul pruncilor crescuti printre nuci
mai spînzura o vreme prin fostele crengi
ca aroma vaniliei în tavile goale.)
 

    Va rog sa comentati dvs "metafora"  sau expresia "ploua atat de scurt/ de parca s-ar masturba un inger" . Mai avem cazuri patologice in "literatura" ... Avem Cristina Nemerovski, Liviu Andrei, Pavel Corut ... Avem "literatura" de te doare capul. Poate sunt eu prea subiectiv. Poate nu inteleg ce au vrut sa zica scriitorii astia. Poate la mine e problema nu la dansii. 

In fine. Pana ma lamuresc cu "prostitutia" asta (da e o forma de "prostitutie" si in literatura) am sa va spun ca eu nu ma smintesc de acest gen de literatura (cu succes national si chiar international). Nu e niciun paradox, e firesc ca sa existe si altceva. Ceva frumos. Literatura buna. Dar ... mereu apare un dar... Dar ce ne facem ca e etichetata "simplista". Literatura buna e simpla , insa este de calitate. Mai bine simplu si frumos decat sofisticat si urat. Unde gasim literatura buna? La editurile Sophia, Areopag, Egumenita, Agnos ... Si la alte edituri laice gasim carti bune. Depinde ce cautam ... ce vrem sa citim, ce ne place. Cum am zis la inceput, depinde de la caz la caz.

Mai avem exemple. Sa vedem ce ne spune dl Ion Muresan , cu "celebra" carte Alcool :

Ion Muresan - Autoportret la tinerete

Trebuie tata sa ramai intre lucruri utile
eu voi pleca cu nebunii pe malurile raului la cules de
podbal
eu trebuie sa pastrez memoria in afara ordinii
invelind-o in nisipul rosu.
Trebuie tata sa ramai intre lucruri utile
eu voi locui in podul casei voi bea vinul tare
eu trebuie sa exprim acel sunet fantastic ce taios se naste
cand numele se izbeste deasupra lucrului pe care il denumeste.

Trebuie tata sa ramai intre lucrurile utile
eu voi dansa frumos in vis aratandu-mi-se
felinare umbroase.
 

Ion Muresan - Poemul Despre Poezie


Toata viata am adunat cârpe sa-mi fac o sperietoare.
Îmi amintesc zilele în care ascuns sub pat îmi desavârseam
lucrarea
gramada de pantofi vechi pe care îmi rezemam capul uneori
când adormeam
iar acum când e gata
noapte de noapte sting lumina si numai
banuind-o acolo
încep sa urlu de spaima.
 

http://www.youtube.com/watch?v=-lPGlKE5qNg

  
  Se va spune ca e o alta viziune. O fi. Pentru mine si pentru cine isi da seama in ce hal am ajuns, asa ceva nu poate fi poezie. Mai sunt versuri unde scrie "ies dintr-un bar ... si vad copchii spanzurati pe o sfoara... ploua... si sa ne ia dracu... sa ne ia dracu pe toti ... ca ploua degeaba..." etc . etc. etc. Ok. Nu zic nu. Are si poezii bune, dare el e premiat pt. asa ceva. Cartea Alcool a fost no. one acum 2-3 ani. In poezie. In proza nu stiu cine e no. one, dar cred ca Mircea Cartarescu, pt. ca a fost propus pt. premiul Nobel. Are aceasta literatura chip de premiul Nobel? Va las pe dvs sa raspundeti. Eu unul ma retrag in taina. Personal n-am nicio treaba cu literatura. Eu nu am literatura ... dar eu nu am pt. ca nu sunt scriitor ... ci doar un modest cititor care scrie. 



  

3 comentarii:

  1. Ai dreptate. Pavel Corut si Cristina Nemerovski sunt cazuri patologice. Mai ales madam Nemerovski este penibila tare. Dar nu face nimic, sotul dumneai are editura si ii publica toata "opera". :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi Caius! Mersi de informatie ... eu am vb. pe facebook cu doamna C. Nemerovski. Am acceptat sa port un dialog cu ea fara sa ii zic ca nu-mi place absolut deloc ce scrie si ce face. E atee si a studiat filosofia si cred ca a picat in extreme. Si eu ador filosofia, dar nu sunt de acord niciodata cu blasfemiile si limbajul obscen, n-as scrie jegos ... In fine. Cica e literatura de tip nisa. O nisa handicapata daca imi este permis sa spun. Ce sa face, suntem in democratie, toti au voie sa faca ce vor! E libertate in toate. Mai bine zis e libertinaj ... libertate de expresie si de opinii ... :) Radem, dar e un ras ironic! OF! Greu la deal cu boii (ca mine) mici! Sper sa nu se interpreteze autoironia! Nu jignesc pe nimeni. Tot ce zic cand dau nume ... zic de mentalitatea lui cutare nu de el ca om. Judecam opera, politikia, faptele ... nu omul in sine. Restul e tacere si indignare!

      Ștergere
  2. Scz. , ce sa facem ... ce sa facem daca in democratie "orice este permis" ? ... Asa spun unii ... ca orice este permis ... :( Scz. , nu am vazut comentariul tau. Abia acum l-am vazut. Am sa verific blogul integral sa vad ce am mai primit ... nu sunt mereu prezent aici. Oricum, multumesc de informatie! N-am stiut ...

    RăspundețiȘtergere