sâmbătă, 27 mai 2017

Iubire ca-n poveşti

 Când te îndrăgosteşti priveşti totul roz... şi crezi că ai găsit o iubire adevărată sau o iubire ca-n poveşti. Ne place de mici (acest lucru e specific psihologiei copilariei) să visăm la prinţi şi la prinţese. Ne place să credem că totul în iubire este ideal. Dar să luăm un caz destul de delicat: un bărbat nefumător poate să iubească şi să stea cu o femeie care fumează? Legat de fumat un bun prieten (poet) din Sighet are această părere: Nu concept ca o femeie să fumeze... O femeie care fumează înseamnă că are mai multe vicii ascunse... nu e compatibil (din punctul meu de vedere) cu a fi femeie... 

    Sunt de acord cu ideea prietenului meu din Sighet, dar întreb acum mai există iubire ca-n poveşti în acest context? În fine fumatul, alcoolul etc. , e un viciu, o patimă... şi se poate renunţa la asta dacă ai o voinţă de fier. Problema este alta, ce facem cu iubirea ca în poveşti? Se topeşte ca scrumul de ţigară... se duce ca fumul de ţigară?

    Oamenii sunt diferiţi şi liberi. Unii au o plăcere prin fumat, alţii nu suportă fumul de ţigară, le vine rău de la miros de tutun şi fum de ţigară. Fumatul pasiv... Persoanele care se respectă şi au anumite principii (nu doar morale şi religioase) nu merg pe ideea: lasă că fac un compromis şi totul e ok... E adevărat în iubire (mai ales unde e ceva serios) se fac multe compromisuri, dar uneori treaba este matematică. Un bărbat îndrăgostit cu o femeie îndrăgostită nu fac doi, fac UNA - DRAGOSTEA. Unu plus unu în iubire nu dă doi, dă tot unu... este egal cu unu... un cuplu legat de aceleaşi principii şi valori... şi în special SENTIMENTE.

     
    În viaţă trebuie să avem curajul să spunem lucrurilor pe nume şi să punem punctul pe i. E foarte bine să luăm atitudini şi să avem demnitate, dar e frumos să fim diplomaţi, să facem totul cu blândeţe. Totuşi, dacă nu vedem anumite chestiuni, orbiţi de dragoste, cum analizăm o iubire ca-n poveşti? La ce se rezumă această iubire ca-n poveşti? La sex? Nuuu. La ARMONIE. La Dragoste şi armonie. Dragoste cu d mare.

    Dar cum simţim noi şi trăim această iubire ca-n poveşti? Oare să fie o enigmă iubirea ca-n poveşti? Nu cred. Iubirea este ceva real. Şi iubirea ca-n poveşti este o realitate. Problema se pune în alt unghi de vedere, acolo unde sunt prea multe orgolii iubirea moare. Iubirea este un vals în doi, un dans pe apă în doi... până aceşti doi se unesc şi devin un singur trup şi suflet. Trupul iubirii şi sufletul fericirii. Dacă din doi unul trage mai mult şi altul mai puţin, povestea de iubire devine o căruţă împotmolită în noroi. Totul este ca în familie. Dacă pun ambii umărul sigur este o familie frumoasă, dacă unul face ceva bun şi altul nu face nimic, e grav. Nu există iubire de unul singur. Ideea de singur în doi e o dramă şi poate să fie şi tragedie dacă nu vrei să te opreşti la timp. Timpul e foarte preţios. Iubirea nu are timp, dar dacă nu este iubire... nu are rost să pierdem timpul. E bine să îţi inviţi mereu partenerul la dialog... să fie comunicare şi comuniune, dar cel mai frumos e să îţi inviţi partenerul la iubire... la o îmbrăţişare, la un sărut... Şi repet (în toate articolele ce le scriu pe această temă) din iubire nu faci psihologie sau filosofie. Iubirea ori este , ori nu este. Înţelegerea ori e, ori nu e. Aici nu se merge cu jumătăţi de măsură.

    În fine, ce ne facem dacă unul este indiferent? Mai e vorba de iubire ca-n poveşti aici? Nu. Clar. Este vorba doar de orgolii prosteşti. Să citim Imnul dragostei al Sf. Ap. Pavel să vedem ce înseamnă dragostea în adevăratul ei sens. Să citim Cântarea cântărilor să vedem poezie şi iubire erotică între un tânăr şi o tânără ce vor sa fie logodnici. Să citim până la urmă în inima şi sufletul celuilalt şi să facem gen: cerere şi ofertă. Ce vreau eu de la mine? Ce vreau eu de la viaţă? Ce vreau eu într-o relaţie de iubire? Ce cer...? Dar ce ofer eu în schimb? Ce doresc eu dar ce dăruiesc eu?

    Revenim la început. toţi ne dorim o iubire ca-n poveşti, doar că uităm de povestea vieţii noastre şi de trecutul nostu. Un om bun pentru viitor îşi acceptă trecutul şi este mereu ancorat în prezent. Nu este oscilant. Nu se schimbă. Are cuvânt. Nu minte. Acesta este omul care poate avea parte de o iubire ca-n poveşti. Restul sunt poveşti de adormit copiii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu