sâmbătă, 22 septembrie 2012

Smerite ganduri despre prietenie

,,Prietenul iubeste in orice vreme, iar in nenorocire el e ca un frate." (PILDE 16-17/ 17.)

  Prietenul la nevoie se cunoaste. Nu cred ca exista om care sa nu se fi certat macar odata cu prietenul sau. Inteleptul Solomon, spune ceva extraordinar: prietenul iubeste in orice vreme, iar in nenorocire el e ca un frate , insa imi permit sa adaug, prietenul adevarat.

   Prietenul adevarat nu te lasa niciodata, mai ales la greu. Din pacate astazi este un paradox sa vorbesti despre prietenie, despre prietenie sincera si dreapta.

   Scriu din proprie experienta. Am avut incredere neconditionata in prieteni, si dansii m-au tratat extrem de urat. Pun suflet in orice, deci si in prietenie am pus suflet peste masura. Asa sunt eu, asa-mi este firea, sunt mai sufletist si exagerat de sensibil.

   Acum, dupa doua prietenii ratate (desigur, unde recunosc ca am gresit si eu, insa Dumnezeu stie cat m-am implicat si cat am ajutat) incerc sa fiu putin mai intelept.

  Omul pe fata iti ridica scara la cer, dar pe la spate te ucide cu invidia, cu ipocrizia, cu aroganta...
  Omul de azi nu mai este om de omenie, ba este om TBC-ist (ahtiat dupa Tehnologie , Bani si Confort) , ba este individ autonomist, consumerist si cinic. Imi permit sa fac aceste afirmatii despre omul recent, fiindca privesc realist si nu ma abat absolut deloc de la viziunea ortodoxa.

  Deranjeaza aceasta atitudine a mea. insa eu nu vreau sa slujesc lui mamona, ci Domnului Hristos. Dansul este Calea, Adevarul si Viata. Domnul Hristos are prieteni sfintii. In societatea autohtona avem multi dusmani ai Credinteti, multi "nebuni" anti-Hristos.

   Prietenii Domnului Hristos, Sfintii Apostoli, nu au fost toti 12 prieteni. Fostul Apostol Iuda l-a tradat, l-a vandut, l-a negat prin sinucidere. Noi astazi prin pacate si faradelegi facem tot ca Iuda. Daca vrem prieteni buni, adevarati, trebuie sa fim si noi prieteni cu Domnul Hristos si sa traim smerit Credinta. Fara Domnul Hristos nu facem nimic dumnezeiesc. Pana nu intelegem acest lucru, nu intelegem nici de ce relatia dintre om (relatia de prietenie) este jertfa.

   Prietenia nu-i simpla fiindca omul este o taina complexa si cunoscuta doar de Dumnezeu. Omul fara Dumnezeu este mort sufleteste, dar si omul fara prieteni este sarac foarte.
   Astazi e deosebit de greu, omul nu asculta de Dumnezeu, si noi incercam sa asculte de om. Mentalitatea umana din sec. XXI se rezuma la sex, bani, masini... Totusi in aceasta lume materialista, denaturata de hedonism, de nihilism si de prostie... exista omenie, frumusete, divin, sublim, poezie... Sunt oameni cumsecade, sunt prieteni. Dragoste, unde esti tu dragoste? Este si dragoste. Prietenie, omenie, iertare, demnitate si ARMONIE. Fara acestea venim din haos si cadem intru neant, intru nefiinta. Devenirea intru fiinta a lui C. Noica a ajuns "nefiinta". Omul recent a uitat de fiinta, de constiinta. Lui ii place sa fie un animal rational si vorbitor, care traieste fara ROST.

  Fac apel la prietenie, la prieteni. Nu uitati, omul fara prietenie este sarac cu toate, cu cu duhul! Unde este omenie este si prietenie. La omul bun si prietenul este bun. Unde s-a stricat o prietenie, nu e bine sa deznadajduim, nu-i nimic, vine alta. Sa nu punem punct ci doar virgula. Si ca sa incheiem in stil filosofic, cartea ramane cel mai fidel prieten, deci sa nu uitam de carte, caci de ai carte ajungi departe.

19-09-2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu